În anul 2014 cred, mă mutam în Bolintin Deal pentru a încerca ceva mai grandios, luam pulsul a ceea ce însemna fundamentul unei comunități dă oameni. Simțeam și știam în mine ca este doar o perioada dă tranziție către ceva mai măreț, dar se necesita experimentarea traiului la comun așa cum, de altfel s-a și întâmplat. În acea perioadă eram singur, fără parteneră, ne despărțisem deși nu prea de vreun an aproape. Mă înhăitasem cu mai vechi și totuși nu prea, cunoștințe (prieteni e cam mult spus, deși la acea vreme toți îmi erau frați și surori dă suflet) Era începutul unei perioade frumoase, ce aducea provocări, dar și bucurii, muncă cât cuprinde și cheltuieli peste măsură. Până să mă mut la Bolintin Deal, locuisem la Gorjului, într-un bloc cu vedere la intersecție la etaju` trei. Gașca care se strânsese pe-acolo, se transforma treptat și reconfigura, în oamenii care aveau să meargă alături dă mine în experiența Bolintin.
Aceștia erau Radu Manga dă la Mioveni, cu care stătusem ca cu un frate la Gorjului (pă cheltuiala mea bineînțeles), Eva o femeie cu un suflet frumos și chinuit, dar măreața în puterea ei dă a fi femeie, o femeie ce m-a ajutat la vremea respectivă cu un împrumut dă vreo opt mii dă euro dacă îmi amintesc bine. Am cumpărat o mașină, un Mercedes Vito, iar apoi a ,,început" secvența Bolintin, Dan dă la Hărman, pă care l-am mai descris în postările mele dă pă Poetică cred, dar care avea să devina unul dintre cei apropiați, unul cu care plecam mai apoi la drum și după Bolintin.
Elle, o moldoveancă nebună dar frumoasă pentru că avea în căutare Dumnezeirea și de multe ori și reușea să o manifeste, era sau probabil încă este partenera lu` Dănuț.
Începutul a fost aparent ușor, în preajmă erau mult mai mulți "prieteni" precum Marius Culea, omul dă la care îmi luam tutun la vremea respectivă și nu numai. Un băiețel dă vreo treizeșiceva dă ani dă pă la Tulcea, care părea că Îl caută pă El, dar doar părea.
Răzvan Costache este omu` cu ajutorul căruia am ajuns dă fapt în Bolintin Acesta are un tată cu casă relativ aproape dă casa dă carton cu etaj pă care tocmai o închiriasem cu trei sute dă euro pă lună. Răzvan, un amic vechi, pasionat dă astrologie și dă a profita dă situații și oameni, era un individ pă care îl cunoscusem pă la Hărman Brașon la Dănuț. Vor apărea evident și explicații ulterioare pentru fiecare dintre ei, prin locurile pă unde am pășit. Cosmin, fratele meu, nu se putea muta cu noi în Bolintin, dar avea serviciu acolo, având un service auto în Crivina. Mai trecea pa la noi din când în când.
S-au perindat mulți p-acolo de-a lungul a patru anotimpuri, dar nimeni să ofere cu adevărat ceva pentru binele comun. Apăru ulterior un alt vechi "prieten", George Acu. Ăsta era unu pă care îl știam dă prin apuseni dă la o prezentare dă carte în cadu` unui eveniment la Bârdava Mesteacăn Hd. Omu era din Buzău, dar locuia în București singur, întru-un apartament închiriat. Își făcuse o editura (Proxima Mundi) unde, cu înțelegerile dă rigoare cu autoru`, reușise să publice printre altele, Transformări Planetare a lu` Sal Rachelle. Daca vă amintiți cartea se vindea bine atunci, că era cerere mare, deci făcuse ceva bani. George a apărut un pic mai târziu în peisaj acolo, după ce pleca Eva, cu tot cu mașina luată din banii împrumutați mie și ceva amenințări dă la fostu` ei iubit Andrei.
George a fost singuru` care spre binele comun, a cumpărat o mașina, deși nu avea permis. Înțelesese că trebuie să ne mișcam cumva. Mașina a fost folositoare, am plecat cu ea chiar și în căutări dă teren prin apuseni la După Piatră.
Acolo m-a lovit unu care adormise la volan într-o curbă. Am reparat mașina pă asigurarea ăluia la Safety Car Com, pentru că lucrasem acolo. Patronul m-a ajutat, da mai mult pă el însuși. La sfârșitul scurtei perioade cât a locuit cu noi, George a plecat evident cu tot cu mașină. Era un tip tare ciudat, pusese botu` la ce făcuse Sal Rachelle, și anume chanelling. Și și-a dorit probabil să fie și el același lucru, canal pentru entități "dă lumină", așa cum credea el. Asta s-a și petrecut și a ajuns la noi dezorientat tare, cu legături dubioase prin astralu` inferior dă nu mai știa ce sa facă, își pusese chiar magneți pă cap, credea el că îl ajută.
La Bolintin se medita in grup zilnic, iar meditațiile astea erau foarte folositoare, pentru că ne ajuta pe toți (cei care meditau cu adevărat), să ne centram și sa ne armonizăm.
Proiectu` era sa ne mutam acolo în casa aia și să ne gospodărim și administram singuri, dar mai luasem în arendă si un teren da cinci mii dă metri, dă la tatălui Lu` Răzvan Costache. Pe terenu asta, si în grădinuța din spatele casei dă carton am început degrabă experimente permaculturale dă tot soiul, despre care voi vorbi într-o postare viitoare.
A apărut apoi Maria. Sau Virginia Slims cum se intitula atunci pe facebook, o femeie dă prin grupu lu` Octavian Țiganuș, cu niște fixisme pseudo spirituale dă te durea capu`.
Evident, am fost mama răniților pentru toți, am fost constructorul primului meu coș dă fum la o sobă. Cea mai mare prostie pă care am făcut-o, cu muncă asiduă ce s-a terminat exact când afară începuse să ningă. Doar așa învățăm, din greșelile noastre daca avem bun simt si din cele ale altora daca avem înțelepciune.
Carmen, fosta partenera la vremea respectiva înțelegea că dacă mai stă mult departe de mine, drumul meu e către Apuseni, așa ca treptat s-a mutat la Bolintin cu noi.
Am petrecut acolo un an magic, finanțat în întregime da mine pă datorie care avea să mă coste scump ulterior. În plus am pus și banii dă pă niște terenuri agricole din Ardeal, ce rămăseseră dă pă la tata și bunica, vreo cinci mii da euro.
Când banii mei începură să se termine, am observat un pic amărât că totul se ducea dă râpă, fiecare fugea către plasa lui dă siguranța. Dan plecă la Hărman, Elle la mă-sa la Flămânzi. Eva plecată de mult, luată pă sus dă către dementul ala de Andrei, fostul și probabil actualul partener. George Acu și Virginia Slims, toți își puseră treptat coada pă spinare și plecară. Unii chiar furioși pă mine și nici nu i-am mai auzit de-atunci.
Greșisem mult fața de toți, dar nu înțelegeam că cel mai tare greșeam fața dă mine. Io eram prostu păgubit în toata aceasta experiență, și financiar si emoțional. Nu înțelesesem că nimeni nu aprecia "gratis", deși cu toții beneficiaseră zilnic dă el. Tot atunci a apărut "Caietu", o agendă veche unde fiecare își nota orele dă muncă, contribuție adusă comunității.
Îmi aduc aminte amuzat, ca Maria avea pretenția sincera ca orele ei de meditație sa fie calculate acolo ca si ore dă muncă, cu greu am făcut-o cu toții sa priceapă ca vasele nu se spală singure, si nici pâinea nu e gratis la magazin. Ba mai mult, știind că banii sînt pă terminate, dupa ce venise sa stea o noapte două că nu are unde dormi, la vreo lună probabil o aduce și pă fie-sa pentru vreo câteva zile.
Mi-era rușine să îi zic lucruri, care pentru toți erau evidente și nu le vedea. Din nefericire, am fost obligat să îi cer să plece, cu toată rușinea pă care o aveam, că era femeie totuși, și io o trimiteam în stradă. Se pare ca nu a stat deloc pă stradă, decât cât a plecat dă la mine și a găsit alt prost.
La Bolintin am avut niște trăiri foarte frumoase și înalte în meditație. Îmi amintesc dă o meditație ochi în ochi cu Eva, în care am simțit efectiv deschiderea Lotusului cu o mie dă petale în vârfu` capului, ceacra coroană. Eram copleșit efectiv, când vedeam ce trăiesc, simțeam si știam că totul e spre bine.
Experiența Bolintin s-a terminat atunci când io nu mai aveam bani deloc și am fost nevoiți sa ne mutam (io cu Carmen), deoarece nu mai avea niciun sens o chirie atât de mare pentru o casa la țară în câmp. Așa că am căutat să ne mutăm, am trimis un singur email către o tipa care avea o agenție de imobiliare, am ajuns sa vad apartamentul din Covasna 35, iar dă atunci au trecut o grămadă dă ani, și io tot din scaunu ăsta tocit vă scriu.
Rămâneți aproape, povestea este pe departe de a fi gata, ci dimpotrivă, abia începe. Nu începe cu origini, nu începe cu o naștere a mamei mele, ci este o curgere nesfârșită dă începuturi și sfârșituri a câte ceva ce treptat îmi amintește ceea ce am ales cândva să uit da buna voie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu