Adsense

vineri, 23 iulie 2021

RECT-ificări

            



            Am înțeles de la fratele meu ieri că este necesar să fac câteva lămuriri suplimentare referitor la Io. Se pare că deși vorbesc limba română (mai nou scrisă și cu diacritice ca să nu vă foarte încurcați), o vorbesc doar pentru mine, căci ceilalți înțeleg doar ce poate mintea lor limitată să o facă.

                                                                                  

            "Abia când urechile se vor deschide larg sa asculte, vor veni și buzele pline de înțelepciune să le umple."

            Se pare că mulți idioți au înțeles din ceea ce io sînt că mă consider Dumnezeu cel puțin, și ei, analizatorii de viața mea se îngrijorează tare din acest motiv pentru că imbecilii o consideră "autosuficiență" și se pare ca au o problema mare cu asta. Le e frica sa nu cumva să am dreptate. Mi s-a mai spus în repetate rânduri să nu-mi fac chip cioplit și sa nu fiu autosuficient, însă io nu am probleme cu asta. Io nu am probleme sa mă rog în timp ce stau pe wc, sau în timp ce mângâi o piatră, io nu am probleme sa fiu cu Dumnezeu 100% din timpul meu.

            In schimb cei ce analizează, calculează și urmăresc îndeaproape perpeleala și chinul devenirii mele de prea mult timp, nu reușesc să vadă, că ei din postura de autosuficiența judecă și analizează pe altul (pe mine), din postura de chip cioplit care este PRETUTINDENI în jurul lor cu pretenția de dumnezeu!

            Retarzilor, IO este o entitate aparte care locuiește cu gândul, spiritul și sufletul, tot timpul in Dumnezeu. "I" si "O" nu are nevoie să îi spuneți ce să facă, cum să se comporte, ce sa spună și ce nu, pentru că fiind clipa de clipa în Dumnezeu, doar El vorbește prin gura lu` Io, indiferent daca sînt "eu" sau nu acea entitate care îl reprezintă pe Io. Puteți sa citiți foarte bine (AIO) sau (oi) sau cum vreți voi, însă departe de mine ideea de autosuficiența sau chip cioplit, evident este să nu puteți vedea gunoiul din ochii mei de bârna din ochiul vostru, așa că scutiți-mă de incompetență, de prostie crasă, scutiți-mă de judecați mentale superficiale, căci din câte știu "eu" doar Dumnezeu are dreptul de a judeca.

            Sînt io strâmb și voi drepți, demoni de toate felurile??? Înalta curte de justiție bă leprelor?? Ce credeți ca are Dumnezeu dă spus când voi judecați cu mintea voastră leșinata pe El? Lucrează cumva acolo înalți preoți iluminați??? Oameni care au măcar habar despre Dumnezeu??? Evident că nu, pentru că ați inventat legea omului (de fapt a cardului), care este tare departe de legea lu` Dumnezeu. Ați pervertit cuvântul și ați otrăvit apele sfinte, iar acum tot voi sînteți aia, care se uită în gura unui sărac material și îl judeca, și îi limitează și restricționează accesul la ce este al Lui de fapt!

            De ce io nu are dreptul să acceseze cartea sfântă, ci decât niște copii mizerabile, iluzorii și deformate după chipul vostru de draci? De ce io nu este plătit pentru serviciile și contribuțiile aduse acestei țări și acestei lumi? Vi se pare puțin Cuvântul meu conștient? Vi se pare puțin ce rostește Tatăl prin buzele mele? Căci întotdeauna este El, viermi norociți ce sînteți!

            Niște ființe, că oameni nu îi pot numi, s-au autointitulat preoți, episcopi, mitropoliți, bla, bla, bla, (făcuți nu născuți), care de care mai jmeker și cu mai multa notorietate și influenta (cașcaval), iar ei sînt interfața actuală dintre Dumnezeu și oameni, Oamenii ca mine greșesc în ochii lor că vorbesc cu Dumnezeu direct. Dor proștii si ignoranții au nevoie de chipurile cioplite de voi, au nevoie să sărute icoane, să se târască pe jos, să pupe mana și bijuteriile scumpe ale acestor impostori (FĂCUȚI NU NĂSCUȚI), să pupe parți de cadavre mumificate cu pretenție de "moaște sfinte", cu pretenție de sfințenie și dumnezeire.

            Lichelelor ce sînteți, Dumnezeu a lăsat corpu` ăsta să putrezească după ce moare, sau să ardă, ce liniște credeți că își găsește orice spirit când voi luați părți din corpul lui, le mumificați și apoi ca retarzii vă rugați osemintelor să vă vindece, să vă dea diverse, etc... Păi cum vrei bă prostule să te vindece "Capu` lu` Ioan Botezătorul", când știm limpede ca Lu` Ioan, ca și mie de altfel, îi plăcea cu capu` atașat de gât. Nu s-a dus el la Irod și a zis: Nu cumva ai nevoie de capul meu să îl mumifici ca să vă rugați doo mii dă ani la el? poate așa va aude Dumnezeu și vă ia mai repede pe toți odată? 

            L-ați falsificat pe Dumnezeu crunt, l-ați personificat și dat atributele voastre, virtuțile voastre, valorile voastre, ba chiar personalitățile voastre de căcat și va mai permiteți să și vorbiți despre El ca și cum L-ați cunoaște.

            Io nu este autosuficient oligofrenilor, io abia are ce mânca o data pe zi, abia are ce trage în picioare când iese pă ușă, io nu are casa, io nu are mașina, io NU locuiește în "casa Domnului" așa cum numiți voi bisericile. Serios? Nu cumva Dumnezeu avea o casă încă de dinainte să vă apucați voi să îL faceți căcat cu mintea? Oare nu locuiește acolo și astăzi și dintotdeauna? În Templul său? (templu = tâmplă). Mai mult din pricina voastră, io nu se mai poate odini, pentru că io vă miroase putreziciunea, vă aude, vă vede peste tot cum reglați obiectivele camerelor de filmat și microfoanele, cum tropăiți cu insolență peste liniștea lui, cum vorbiți, doar ca sa fiți auziți de către io și să creați o stare de răspuns în el.

            Mi-e cel mai urât sentiment posibil de voi! Mi-e a milă că sînteți de-a dreptul patetici. Împărăția Tatălui meu nu e departe de mine, dar....... de voi??? este doar la câteva miliarde de miliarde de miliarde de vieți trăite aici. Nu vă închipuiți cumva că suferința și chinul meu în lumea asta sînt ale mele. În niciun caz, ele sînt ale fiecărui IO care are curaj nestăvilit de a pași pe aceasta cale, și bunul simt de a se opri niciodată.

            Cineva îmi zicea azi că există și oameni buni pe lumea asta, însă îmi pare rău că îl contrazic și zic ca nu. Mie Dumnezeu mi-a scos în cale numa` lichele, care mai degrabă au fost trimiși să îmi submineze încrederea în mine, să îmi saboteze planurile și acțiunile, să mă facă să îmi rătăcesc Calea. Retarzii înțelegeau ca io caut calea, când de fapt io am fost tot timpul Calea Adevărul și Viața. Tuturor celor care se știu în această situație le doresc chinuri plăcute în iad, pentru ca io sînt acu în iad, iar aci le-am pregătit locuri speciale fiecăruia, cu numele lor scris pe ele, așteptându-i.

            În situația în care chiar exista oameni buni (mă refer la cei pe care îi întâlnim și stăm de vorbă și interacționam cu ei, nu la comunicarea virtuală de pe cartea cu fețe multe (Facebook), unde fiecare prost are cel puțin 3000 de "prieteni" pe care nici măcar nu i-a întâlnit vreodată, în aceasta situație, io personal îmi cer iertare și voi spune: "da bă uite, ăsta e un om bun, se vede după cum gândește, după cum cuvântă și după ce face, că este aliniat în intenție gând si fapta cu Dumnezeu". Poate există, și sper să existe, dar ciudat tare, cum timp de 44 de ani niciunuia nu îi pot spune pe nume sa zic: ăla a fost OM cu mine și este OM în toate circumstanțele vieții lui!

            Dacă printre cei 7-8 urmăritori ai acestui blog (cât îmi arată statisticele zilnice :))))))) sînt și Oameni care se pot scrie cu litera mare, va rog faceți un pas în fața și rostiți ceva să vă iau în considerare existența, altfel credeți-mă că sînteți din punctu lu` io de vedere în aceeași oală cu restul. De ce? Pai simplu ca buna ziua. Io nu cred că există pentru ca nu am găsit unu toata viața. Fiecare avea cel puțin o agenda ascunsa cu mine întotdeauna. Deși toată viața mea am căutat oameni L-am găsit doar pe Dumnezeu.

            Din punctul meu de vedere lumea asta frumoasă pe care o apreciați voi cu inimioare în forma de cur este pervertită de draci și ocupată tot de voi. Probabil viața asta poate fi și altceva decât o stare de alertă continuă, dar trebuie să fi vândut lor pentru asta, Altfel ești un paria, un om second hand, căci în lumea voastră de căcat haina face pe om, dar dacă mă duc la croitor și îl întreb, este cu siguranța invers.

            Așa că mai ciopliți voi o icoana și apoi rugați-vă la ea, mai zidiți o biserica că este necesar, mai sugeți o acadea de moaște și poate vă umpleți de har și voi să vedeți cât este de autosuficient IO. Mi-este grav scârba profundă de voi fariseilor cu limbi de lemn în guri spurcate!

                                                                                †




joi, 22 iulie 2021

Limba româna tocmai a devenit mult mai greu.

        


        Bună ziua dragii mei urmăritori de toate naturile. După cum ieri am afirmat că mi-a venit o idee, ar fi fost păcat să nu o și pun in practică pentru că este deosebit de frumoasă și plină de înțelesuri. 

        Înainte de a va spune despre ce este vorba încep prin a vă reaminti ca tot ce am făcut pana acum în aceasta viată este bun si bine, toți cei care mă știți și ați interacționat cu mine în diverse moduri, ați observat ce fel de om sînt. Sînt punctual când stabilesc o întâlnire, mă străduiesc să respect cuvântul dat chiar daca ajung în situații aparent imposibile, fac tot ce îmi stă în putința de a duce la bun sfârșit înțelegerea prealabil avuta cu vreun om. Din acest motiv și din cel al faptului ca io de foarte multa vreme rostesc doar adevărul, interacțiunile mele cu oamenii au fost dezastroase spre finalul lor, pentru că toți cei intrați în viața mea au fost, cu voia Lui, niște ființe mici si lipsite de verticalitate sau adevăr.

        Bănuiesc însă că în tot acest noian de interacțiune umană sînt și oameni care m-au văzut, care m-au ascultat, oameni care mă stimează, mă apreciază și mă iubesc. Habar nu am daca așa este, însă măcar unu tre să fie și este. Dacă un singur om mă iubește cu adevărat pe lumea asta e bine, pentru că deja nu mai călătoresc singur prin iad.

        Acest mesaj se adresează în special acelor oameni care mă apreciază și care își doresc din tot sufletul lor binele meu, la fel cum io îmi doresc tot binele din lume pentru oamenii care fac bine.

        Dragii mei, de astăzi voi posta mai puține cuvinte, dar mult mai multe mesaje. Mai jos în această pagină am adăugat șase poze cu niște mâzgălituri de-ale mele care cred io ca au ceva putere. Sincer să fiu am uitat destul de repede mesajul înglobat în fiecare simbol, așa ca de-acum doar Dumnezeu îl mai știe prin ochii voștri.

        Aceste simboluri scrise de mana pe hârtie le voi lua apoi și le voi lipi în locuri publice. Celor ce au încredere în mine le dau ceva de făcut. Urmăriți aceste simboluri, fotografiați-le, iar apoi postați poza peste tot. Găsitorului rugăciuni bune gratis! Mesajele sînt doar de bine.

        Aviz celor ce le vine minunata idee de a rupe acele cercuri, sau de a distruge aceste simboluri. Ele sînt protejate direct de Sursa direct de Mama cu rugăciuni grele. Riscați să vi se topească mâna instantaneu, să vă băgați vreun cancer în creier, să faceți chiar infarct încercând doar să vă apropiați de acel simbol, ALTFEL DECÂT CU BUNE INTENȚII. 

        Tot pentru voi acei ce numărați, înmulțiți (din nefericire), citiți în stele, sau dați cu zaru`, acu e momentu sa scoateți artileria grea. Scoateți oracolu`, poate vă spune el ce-a vrut Ioan Nebunu să zică acolo`, mai ales că cu cât studiați mai mult acele simboluri, cu atât le veți încărca de putere și voi știți asta. Pentru mine acest lucru nu poate fi decât exclusiv bun. Hai la treaba puturoșilor!

        Am rostit! Așa să mă ajute Dumnezeu!







luni, 5 iulie 2021

Stau la masă să vorbim, ne cinstim Si vă Unim.

       Numim realitate ceea ce vedem cu ochii de carne, auzim cu urechile, mirosim cu nasul, atingem cu mâna, numim realitate bine-cunoscutele legi ale fizicii cu care sîntem familiarizați încă din prima zi de viață, dar nu putem să ne înșelăm mai amarnic decât atât.
       Este evident, cred ca o realitate obiectivă nu poate exista, și cum în mintea fiecărui individ exista câte o realitate obiectivă, ceva pare totuși să creioneze un portret al unei realități ascunse, deși la vedere în tot acest timp inexistent.

        Dau un exemplu: Doi indivizi pe plajă la mare stau unul cu fața către celălalt, dar unul se uită către mare, iar celălalt către uscat. Unul vede marea, altul uscatul. Acum.... în mintea fiecăruia există noțiunea de mare, ea se aude, valurile bat, ea miroase, briza e prezentă, numai că unul dintre cei doi nu o vede cu ochii, deși știe că ea-marea este prezentă acolo, sau mai degrabă el este prezent în acel cadru. Deși împreuna la numai doi metri distanță, realitățile sînt diferite, și asta nu ține numai de senzorial, pentru ca în timp ce privea marea celălalt individ se gândea intens la iubita lui cu care de-abia făcuse dragoste. Asta ține de Creator de...Tine însuți și aici intrăm in alte discuții.

      Realitatea Substanțială este cea care țese prin realitățile subiective (cele despre care spuneam mai devreme că nu pot exista) o realitate colectiva... Ceva nu se potrivește, înseamnă asta cumva că realitatea colectivă este falsă, sau mai degrabă o irealitate colectiva, deșeul vreunui gând ancestral? Se pare că da, și în această nouă înțelegere vrem să vedem limpede și clar care este acea realitate... Reală?

     Am auzit atâtea povesti despre trăitul în acum, despre faptul că doar momentul acum există, dar ce înseamnă acest acum, petrecut din nefericire într-o realitate.... ireala? Ce se alege din prezența și conștiență dacă nu tocmai înțelegerea faptului că ceea ce numim realitate este un balon de săpun. Un minunat uriaș balon de săpun, iar noi suntem centrul sau. Am dat atât de multă crezare pierzându-ne cu privirea către balonul de săpun, încăt am uitat să vedem că noi am suflat aer în acel balon, încă de la prima respirație aici.
     Oricât de fascinant și surprinzător ar părea jocul de culori al balonului de săpun el niciodată nu va fi altceva decât balonul de săpun. Mulți dintre voi ati auzit de vălul maya cel ce ne este tras peste ochi pentru a nu "vedea" faptul ca ceea ce numim de fapt realitate este o umbra, o persistenta a memoriei, o prelingere dinspre cauza înspre efect.
      Și aici intrăm în alte discuții, căci dacă fiecare moment fals perceput de acum iși are rădăcinile într-un Acum Cauzal înțelegem două lucruri esențiale:
1. Dacă voi continua să privesc către balonul de săpun și voi avea pretenția să schimb ceea ce văd, Einstein definea asta ca fiind nebunia.
2. Dacă înțeleg și percep chiar acest moment cauzal, ca unul generator de efecte în viața mea înțeleg că singura șansă de a schimba imaginea de pe monitor (bula de săpun, realitatea experiențială, etc...) este de a stăpâni odată pentru totdeauna adevăratele Cauze care generează efecte de tot soiul in viețile noastre, deși acest lucru nu este deloc simplu de realizat!

     Înțelegeți că aici vorbim despre sistemele individuale de credințe, limitări bariere, obstacole și blocaje de tot felul.

                                                                            †
    
    Un bun preten de-al meu, Mobu, Dumnezeu să-l odihnească-n pace, avea un banc preferat, un banc "sec" aparent, dar reușit în esență. Un alt "prieten" de-al meu bun, Zamfu, a preluat acest banc și se maimuțărea în fel și chip spunându-l fata de oricine, prost. Bancul suna cam așa:
    Bulă handicapat, cu mă-sa în tren. Mă-sa îi spune privind pe fereastră:
    - Uite Bulișor oi, oi Bulișor oi...
    La care Bulă, retard mintal ce era, desenează prin aer o forma șerpuitoare cu mâna și întreabă:
       - Unde?

                                                                             †

    Problema esențială pă care o percep aci este că toți se cred Dumnezeu, da niciunul nu-și asumă responsabilitatea Lui, a Cuvântului Său! Da cum o moneda are întotdeauna doua fețe, ei își asumă creditele si meritele Lui, și asta e doar începutul nebuniei. Moralitatea este înnăscută, nimeni nu se naște trădător, criminal, vânzător de țară, și nu de Dumnezeu depinde dacă rămâi adevărat Tot restul vieții tale. Ba mai mult, e așa de milostiv că iți permite oricând să te căiești pentru gândurile și faptele tale ne-cu-rate și să începi să faci lucruri COrecte cu Viața ce ți-a lăsat-o.
                     

                                                                               †


    Doi IO am trimis în lume, al Meu Nume să-L adune
    Casă cearnă și discearnă cine curge, cine-i Stană
    Unde le privesc eter, simplu, Sânge efemer.
    
    Avuția ce-i avută în adâncuri arde mută,
    Curge, frige se topește, printre degeți risipește,
    Tot ce-a fost iată că nu-i, știu că Totul E al Lui.
  
    Rostuiește și vă cheamă, da oricum sînteți la vamă,
    pute-a mort și a pucioasă, iată M-am întors Acasă,
    Să va iau cum se cu Vine, Viață este doar cU Mine.   

    Unde fugi? Nu e scăpare e furtuna și pe mare.
    Spaimă, scrâșnet fulger draci, amintiți-vă de daci, 
    În lumină lumânare, spune-ți rugăciunea tare.

    Să se-audă peste țară ca IO sînt Acasă iară.
    N-am plecat si n-am venit, numai doar ce-am rătăcit,
    Beznă Întunerec ferec, căci din mină doar Lumină,

    Va ascult pe rând în cor sînt ecoul tuturor,
    Te-am ajuns din spate, Ține, ești cu pantaloni-n vine,
    Na la OI, ia ursu-n piept, E cIOban sau arhitect?



        Acestea fiind rostuite deja, să ne mutăm la lucruri mai serioase zic.


        Cu bine. Albastră.