#Ofertadămuncă
Observ cât dă mult ne-am stricat la cap, noi românii, în ultimii ani.
Dă ceva vreme, caut să mă angajez, mi-am întocmit C.V.-ul pe e-jobs, mi-am actualizat profilul dă LinkedIn, cel dă google, cel dă instragram, twitter, facebook, blogurile, site-ul, etc.
Din nefericire, în RO când vei căuta un job, nu-l vei găsi în limba română, iar titulaturile joburilor, nu mai sînt cum le știau părtiniți noștri, nu mai sînt definite dă un singur cuvânt, precum: profesor, cioban, croitor, pompier, sondor, etc....
Acum "joburile", că locuri dă muncă nu le mai putem numi, sună cu totul altfel, chiar dacă știi engleza, nu-ți prea folosește, pentru că dă fapt ele sînt în romgleza, pă care o poți asimila doar dacă o vorbești deja.
De-a lungul vremii, ați preluat cu mintea aia bolnava, tot felul de mizerii din afară, care promiteau marea cu sarea și erau poleite cu aur. Doar poleite, si nu cu aur, ci cu spray din ăla ieftin, aurolac, sau cum i se spune?
Tot de-a lungul vremii, am pus botul la visul american, noi românii și am preluat d-acolo numai căcat, uitând dă valorile naționale, dă tradiție, dă autenticitate, și dă faptul că noi am fost primii aci.
Ăsta e motivul, pentru care ar trebui ca lucrurile să stea exact pă dos, adica americanu` și englezu`să fie nevoit să învețe româna, ca să se poată angaja. Toate aceste noțiuni introduse în limba româna să dispară peste noapte.
Dară nu realizați că ele , ca și multe aspecte ale vieților noastre se bazează doar pă un singur cuvânt, și acela românescul - PROFIT.
De am scoate din ecuație acest cuvânt și l-am considera inexistent, sau cu valoare zero pentru sufletele noastre, tot ceea ce este construit greșit între noi oamenii, începe să se modifice înspre cum stau lucrurile dă fapt, în adevăr.
Azi, dă vei vrea să te angajezi undeva, trebuie să înțelegi, că oricât ar părea dă inteligenți cei care au creat acest sistem mizerabil, ei au făcut-o doar pentru propriul buzunar dă fiecare dată.
Astfel, în RO azi, te poți angaja doar ca: Sales & Corporate Manager, sau Outbound Telesales Account Manager, sau Direct Sales Representative/New Business, Business Developer, sau Regional Sales Manager Sinsay, sau Telesales Representative, Contact Center Associate, și lista ar putea continua la nesfârșit.
Frumos este, că la marea majoritate, pe e-jobs și LinkedIn, descrierile joburilor, indiferent în ce domeniu, sau gradul dă calificare cerută, anunțurile dă angajare sînt în limba engleză. Acest lucru mă deranjează foarte tare, că io român, în țara mea, sînt obligat dă niște retarzi cu pretenție dă oameni dă afaceri și academicieni, să vorbesc romgleza, pentru că la vreme respectivă, când au implementat treptat aceste căcaturi nu au gândit limpede, iar acum este atât dă dificil să mai poți schimba ceva.
Trist si cu un gust amar în gură, atunci când pentru jobul dă sudor sau dă frizer, tre sa citești un anunț în limba engleză, care nici măcar nu e complet formulat. Despre beneficiile tale ca angajat, foarte puțin vorbesc, în cele mai multe dintre anunțuri aceste sînt nespecificate.
Din alt punct da vedere, observ că este cerut, mai peste tot, un document inutil, pe nume "scrisoare de intenție"
Consider că trebuie sa ai o doza mare dă retard, încât să pretinzi un astfel dă document. Nu este evident că dacă aplic pentru jobul respectiv, și va trimit curriculum vitae, ca INTENȚIONEZ să mă angajez la voi???
Au apărut în ultima vreme mii dă titulaturi, dă joburi care nu produc nimic. Sau mai bine spus, care produc nimic bun pentru societate.
Din acest punct dă vedere, este lesne dă priceput că toți acești oameni, mănâncă dă fapt dă pă spinarea celor care produc ceva real, ceva palpabil, măcar un bun palpabil, ce poate fi util vieții celorlalți.
Vreau doar să vă imaginați cam câte joburi care conduc treptat activitatea toată în online există, iar aceasta tendința nesănătoasă, ne face sa credem că sîntem conectați între noi, ca vom găsi posibilitatea sa ne apropiem sufletește unul de celălalt, când dă fapt sîntem atât dă singuri, tot ceea ce facem este să stăm cu ochii beliți toată ziua într-un monitor sau vreun ecran dă telefon.
Oamenii au devenit treptat, formați de aceste "trenduri" împrumutate, niște rechini ce înoată în ape pline cu rechini și atât. Nu prea mai exista alți pești, pentru ca au fost mâncați dă mult. Rechinii mai mari, fac campanii, team building-uri, angajează oameni, sînt filantropi, când dă fapt totul este despre bani, și despre cum rechinul cel mare, întotdeauna va avea la cină mulți rechini mici, la alegere.
Io mă consider un Om sănătos la cap, și din acest motiv se aude acest murmur dă nedumerire.
Iar ca un pui dă pește mic, seara, după ce toată ziua am înotat prin apele tulburi ale altora, sînt nevoit să iau cina daca este ceva dă mâncare, mă îmbrac cu haine daca mai am ceva curat dintre puținele zdrențe second-hand achiziționate.
Vă întreb pă voi, cei care citiți această postare, voi cum ați proceda, în situația în care aveți zero lei în buzunare, zero prieteni, zero familie, sau cunoștințe pe care te poți baza pentru o angajare, fără buletin și nici vreun domiciliu. Deasemenea nici prieteni care să mă ia în spațiu, în vederea întocmirii unui act dă identitate.. Mai am un telefon care nu este plătit, din lipsa banilor, care este folositor doar atunci când sînt lângă wifii, în rest este doar balast în buzunar.
Atunci când ai ajuns dă prea multă vreme la fundul sacului și ai constatat ca are și găuri, este imposibil sa faci ceva dă unu` singur. Nimeni nu reușește da unu singur, iar cine zice ca o face mănâncă căcat cu gura plină. Fiecare a avut cel puțin un sprijin sau suport din partea cuiva, măcar o data pe traseul lui către sucsec.
Mai trist este că peste tot sînt numai "coacheri", "lideri", "manageri", 'bussines planneri", care vorbesc despre iubire necondiționată, despre credință și despre dezvoltare personală, sau Spirit.
Serios oameni buni, dacă mai e vreunul bun, îmi vine să borăsc peste toate aceste căcaturi pă care în mod inconștient le-ați atras, le-ați preluat, și le-ați dus la nivel da artă personală. Dacă lucrurile astea ar fi ajutat pă cineva, v-ar fi ajutat și blogurile mele, și toate miliardele da cuvinte adevărate pă care l-am consumat aci cu voi, Însă marea majoritate au atins ceva - banii și cam ăla este stadiul unde s-au oprit, făcând tot posibilul să îi obțină prin astfel dă mijloace perpetuu. Sincer mi se pare mai onest furtul, decât disimularea și minciuna. Nu este rușine să nu ai și sa ceri, rușine e să nu primești nici măcar o oportunitate, o mică ușa din spate deschisă pă care sa intri și să ai pretenția dă că va fi mai bine, de voi începe cumva să îmi câștig singur propria pâine, cu abilitățile pă care mi le-a lăsat Dumnezeu.
Interesant e ca nu sînt puține deloc acestea, doar se pare, că cumva nu sînt compatibile cu sistemul mizer al ocupării forțelor dă muncă și cu o viață un pic mai liniștită din acest punct dă vedere măcar.
