Ziua Limbii Române, ziua ta Mamă!

 

            Azi este ziua ta mamă, într-un sens atât dă adânc și arhaic, încât io consider că doar tăcerea ar onora cu adevărat divina ta prezență.

        Mi-e inima bună și încărcată dă recunoștință că sînt român, și-atâta timp cât io exist mereu, voi cinsti pe mama mea, limba română, esența tuturor celor ce Dumnezeu a numit vreodată.

         Fiecare dintre noi venim în lumea asta goi și fără amintiri, dă când ne naștem și până când murim, căutam sensuri, căutăm înțelesuri, punem dă atât dă multe ori întrebarea "dă ce?" În acest răstimp dă căutări, unii reușesc să înceapă să vadă că Numele dat lucrurilor este dă fapt deosebit dă important, și chiar nu există vreo coincidență dă ce așa a fost lăsat să fie.

        Fără măcar să știm, alegem să uităm tot, dă Dumnezeu, dă suma tuturor evenimentelor ce ne scriu viața. Astfel ne întoarcem aci copii, neștiutori, inocenți și cu ochii mari, însetați dă viață și dă cunoaștere. Îngeri pă pământ!

        Majoritatea românilor au la baza vieții lor, fără să știe sau să înțeleagă, cuvântul "mama", pentru că acesta este cuvântul pă care îl rostesc pentru prima oară, marea majoritate a copiilor.

        Dacă privesc peste traducerea cuvântului mamă, în alte limbi vorbite și scrise azi pă pământ, observ că sînt totuși multe limbi, în care acest cuvânt se scrie și/sau se pronunța la fel. Astfel se scrie si se pronunță "mama", ca în limba româna în limbile: 

        In africană: "ma", în bască: "ama', corsicană: "mamma", galeză: "mam", poloneză: "mama", swahili: "mama". Ce este mai ciudat, că ce știm noi românii despre acest cuvânt atât dă important, în alte limbi sună atât dă diferit, încât parcă se schimbă sensul, înțelegerea firească și ordinea lucrurilor. De exemplu, în limba norvegiană, daneză, suedeză, cuvântul "mama" se traduce de fapt "mor", care pentru noi românii înseamnă cu totul altceva. Ia gândiți-vă cum ar fi sa îi spunem lu` mama, "mor" și să avem și pretenție dă altceva decât ceea ce rostim?

        Dar azi e ziua Ei, io nu caut nod în papura celorlaltor limbi vorbite și scrise, ci doar mă bucur și slăvesc în aceleași cuvinte ale ei, pe Pururea Fecioară, apele dă pretutindeni, mamă dragă a românilor dă pretutindeni, Limba Noastră română.

        Există și oameni care deși sînt români, ei nu vorbesc limba română, ci doar o pervertesc. Își aduc aportul doar prin adăugarea dă cuvinte, jumătăți dă cuvinte, jargoane și argouri, etc. Ulterior, prin folosirea repetată a acestor dejecții ele devin pă nesimțite un "trend", că tot vă place romgleza mult. Ele sînt preluate dă cei cu studiu a limbii, dă către academicieni, care au impresia că este dă datoria lor să modifice limba româna după bunul lor plac, și după propriile urechi surde. Din punctul lor dă vedere limba noastră nu e completă și nu e Vie.

        Dă aceea din punctul meu dă vedere nu exista în limba noastră prepoziții precum "de" sau "pe" ci doar "dă" și "pă". Astea nu ar fi sigurele exemple, dicționarele sînt pline dă cuvinte ce nu ar trebui să fie acolo și spun asta pentru un singur motiv. Este stupid să știi că limba româna este protolimba, iar apoi să te apuci sa imporți din alte limbi cuvinte, care nu sînt decât traduceri nereușite din limba română. Degeaba te numești academician, că ești clar retard dacă faci asta!  Nu numai că aceste traduceri și adaptări nu au ce căuta în limba română, ele pervertesc adevărul despre mama noastră, strică rostuiala inițială a lu` Dumnezeu, amestecă sensurile creatoare ale cuvântului, schimbă și alterează chiar natura noastră.

        Știm că la început a fost Cuvântul, iar acesta a numit toate cele ce sînt. De vom privi cu atenție la Cuvânt, vom observa că este suficient să schimbăm o diacritică, un accent, o liniuță sau o virgulă și întreg sensul cuvântului, precum cel al propoziției este altul. Io sînt conștient dă faptul că va trebui să fac corectura acestui text dă vreo trei ori, orice greșeală evidentă sau, având capacitatea de a altera în mintea cititorului sensul inițial al celor ce se voiau a fi comunicate.

          Nu există altă limbă atât dă onomatopeică, astfel încât io să scriu "zvrrrrr", sau "pleoșc", sau "prrr", iar tu să poți înțelege nu numai ce am vrut sa spun, ci să ai în minte că acesta este de fapt, reprezentarea cea mai fidelă a ceea ce se petrece. Parcă se vede piatra aruncată prin aer, parca se aude sunetul făcut dă ea - "zvrrr". Apoi când cade în apă sunetul este "pleoșc", sau "bâldâbâc" funcție dă caz.

        Orice cuvânt în limba noastră are scriere fonetica, adica se scrie exact ceea se aude, cu mici diferențe. Doar mă duc cu gândul la o limbă ce nu folosește caractere romane, ci tot soiul de invenții străvechi ce au denaturat sensul, scopul vieții pă pământ, și au îndepărtat oamenii dă adevăratu` Dumnezeu.

        Înțelepți dă prin toata lumea, căutători autentici, au înțeles astăzi deja, că ceva este putred la nivel global, putred în esență, putred în zadarnica strădanie dă a ajunge la Dumnezeu pă căile altor limbi. Chiar dacă pentru mintea noastră, în diferite limbi ele par același lucru, pentru Dumnezeu cu siguranță nu sînt același lucru. Ei, prin studii aprofundate, și prin acces la adevărata istorie a umanității, văd astăzi că România este leagănul civilizației, încep să recunoască adevărata valoare inestimabilă și incalculabilă a limbii române.

          Acest lucru a bulversat întreaga lume și o face încă. De ce credeți că românii sînt cel mai asuprit popor dintotdeauna? Au trecut peste noi atâtea invazii, încât nu ni le mai aducem aminte pă toate. Ne amintim doar că am stat și apărat dă fiecare dată patria și glia străbună, ne amintim doar ca noi sîntem aci acum și trăim și nu ei.

           Dumnezeu a pus tărie în poporul` ăsta, i-a lăsat sa fie voinici, puternici, supraviețuitori tuturor potrivniciilor, i-a lăsat sa fie brezi și aprigi în luptele lor. Și pentru că așa a fost lăsat să fie, noi sîntem azi aci, pă aste meleaguri străbune, în grădina raiului unde am fost așezați odată cu facerea lumii. 

            Noi ne numim români și vorbim limba română.

            Aceasta persistență a memoriei, această încăpățânare și insistență a românului în a dăinui, a făcut și face imposibil, ca în acest spațiu carpato-danubiano-pontic să existe vreodată altceva decât noi românii. Sîntem un popor greu încercat, în foarte multe timpuri și în foarte multe moduri, care mai dă care mai demoniace și mai sumbre.

        Românul și-a păstrat credința în Dumnezeu, iar peste vremuri a fost singurul lucru care a contat. Limba noastră a ajuns direct la urechile Lui, iar frații si surorile noastre i-au spus și îi spun toate ororile și oropsirile prin care am fost nevoiți să trecem. El ne-a auzit dă fiecare dată, și a zâmbit, știind că cei din urmă vor fi mereu cei dintâi.

        Azi, dragi cuvântători și rostuitori dă limbă română, este ziua simbolică a ceea ce stă la baza creației. Azi io vă urează "La mulți ani" și vă reamintește că pă lumea asta nicio roată nu rămâne neîntoarsă. Azi io vă confirm, că România este țara aleasă pentru a da un real exemplu dă spiritualitate aplicată în viețile noastre, ale tuturor. 

        Țara noastră devine foarte curând cea mai importanta Tara dă pă glob, din mai toate punctele dă vedere. Deja privirile tuturor străinilor sînt ațintite dă multa vreme pă noi, da` nu într-un sens amenințător, ci într-unul pozitiv, în care România se ridică din propria cenușă ca Phoenix și dă un exemplu elocvent lumii. Așa da!

        Sus ROmâninimile!

Bolintin by Moscku

 

            În anul 2014 cred, mă mutam în Bolintin Deal pentru a încerca ceva mai grandios, luam pulsul a ceea ce însemna fundamentul unei comunități dă oameni. Simțeam și știam în mine ca este doar o perioada dă tranziție către ceva mai măreț, dar se necesita experimentarea traiului la comun așa cum, de altfel s-a și întâmplat. În acea perioadă eram singur, fără parteneră, ne despărțisem deși nu prea de vreun an aproape. Mă înhăitasem cu mai vechi și totuși nu prea, cunoștințe (prieteni e cam mult spus, deși la acea vreme toți îmi erau frați și surori dă suflet) Era începutul unei perioade frumoase, ce aducea provocări, dar și bucurii, muncă cât cuprinde și cheltuieli peste măsură. Până să mă mut la Bolintin Deal, locuisem la Gorjului, într-un bloc cu vedere la intersecție la etaju` trei. Gașca care se strânsese pe-acolo, se transforma treptat și reconfigura, în oamenii care aveau să meargă alături dă mine în experiența Bolintin.

             Aceștia erau Radu Manga dă la Mioveni, cu care stătusem ca cu un frate la Gorjului (pă cheltuiala mea bineînțeles), Eva o femeie cu un suflet frumos și chinuit, dar măreața în puterea ei dă a fi femeie, o femeie ce m-a ajutat la vremea respectivă cu un împrumut dă vreo opt mii dă euro dacă îmi amintesc bine. Am cumpărat o mașină, un Mercedes Vito, iar apoi a ,,început" secvența Bolintin, Dan dă la Hărman, pă care l-am mai descris în postările mele dă pă Poetică cred, dar care avea să devina unul dintre cei apropiați, unul cu care plecam mai apoi la drum și după Bolintin.

             Elle, o moldoveancă nebună dar frumoasă pentru că avea în căutare Dumnezeirea și de multe ori și reușea să o manifeste, era sau probabil încă este partenera lu` Dănuț.

            Începutul a fost aparent ușor, în preajmă erau mult mai mulți "prieteni" precum Marius Culea, omul dă la care îmi luam tutun la vremea respectivă și nu numai. Un băiețel dă vreo treizeșiceva dă ani dă pă la Tulcea, care părea că Îl caută pă El, dar doar părea.

             Răzvan Costache este omu` cu ajutorul căruia am ajuns dă fapt în Bolintin Acesta are un tată cu casă relativ aproape dă casa dă carton cu etaj pă care tocmai o închiriasem cu trei sute dă euro pă lună. Răzvan, un amic vechi, pasionat dă astrologie și dă a profita dă situații și oameni, era un individ pă care îl cunoscusem pă la Hărman Brașon la Dănuț. Vor apărea evident și explicații ulterioare pentru fiecare dintre ei, prin locurile pă unde am pășit. Cosmin, fratele meu, nu se putea muta cu noi în Bolintin, dar avea serviciu acolo, având un service auto în Crivina. Mai trecea pa la noi din când în când. 

            S-au perindat mulți p-acolo de-a lungul a patru anotimpuri, dar nimeni să ofere cu adevărat ceva pentru binele comun. Apăru ulterior un alt vechi "prieten", George Acu. Ăsta era unu pă care îl știam dă prin apuseni dă la o prezentare dă carte în cadu` unui eveniment la Bârdava Mesteacăn Hd. Omu era din Buzău, dar locuia în București singur, întru-un apartament închiriat. Își făcuse o editura (Proxima Mundi) unde, cu înțelegerile dă rigoare cu autoru`, reușise să publice printre altele, Transformări Planetare a lu` Sal Rachelle. Daca vă amintiți cartea se vindea bine atunci, că era cerere mare, deci făcuse ceva bani. George a apărut un pic mai târziu în peisaj acolo, după ce pleca Eva, cu tot cu mașina luată din banii împrumutați mie și ceva amenințări dă la fostu` ei iubit Andrei. 

            George a fost singuru` care spre binele comun, a cumpărat o mașina, deși nu avea permis. Înțelesese că trebuie să ne mișcam cumva. Mașina a fost folositoare, am plecat cu ea chiar și în căutări dă teren prin apuseni la După Piatră.

             Acolo m-a lovit unu care adormise la volan într-o curbă. Am reparat mașina pă asigurarea ăluia la Safety Car Com, pentru că lucrasem acolo. Patronul m-a ajutat, da mai mult pă el însuși. La sfârșitul scurtei perioade cât a locuit cu noi, George a plecat evident cu tot cu mașină. Era un tip tare ciudat, pusese botu` la ce făcuse Sal Rachelle, și anume chanelling. Și și-a dorit probabil să fie și el același lucru, canal pentru entități "dă lumină", așa cum credea el. Asta s-a și petrecut și a ajuns la noi dezorientat tare, cu legături dubioase prin astralu` inferior dă nu mai știa ce sa facă, își pusese chiar magneți pă cap, credea el că îl ajută.

            La Bolintin se medita in grup zilnic, iar meditațiile astea erau foarte folositoare, pentru că ne ajuta pe toți (cei care meditau cu adevărat), să ne centram și sa ne armonizăm.

            Proiectu` era sa ne mutam acolo în casa aia și să ne gospodărim și administram singuri, dar mai luasem în arendă si un teren da cinci mii dă metri, dă la tatălui Lu` Răzvan Costache. Pe terenu asta, si în grădinuța din spatele casei dă carton am început degrabă experimente permaculturale dă tot soiul, despre care voi vorbi într-o postare viitoare.

A apărut apoi Maria. Sau Virginia Slims cum se intitula atunci pe facebook, o femeie dă prin grupu lu` Octavian Țiganuș, cu niște fixisme pseudo spirituale dă te durea capu`.

            Evident, am fost mama răniților pentru toți, am fost constructorul primului meu coș dă fum la o sobă. Cea mai mare prostie pă care am făcut-o, cu muncă asiduă ce s-a terminat exact când afară începuse să ningă. Doar așa învățăm, din greșelile noastre daca avem bun simt si din cele ale altora daca avem înțelepciune.

            Carmen, fosta partenera la vremea respectiva înțelegea că dacă mai stă mult departe de mine, drumul meu e către Apuseni, așa ca treptat s-a mutat la Bolintin cu noi.

            Am petrecut acolo un an magic, finanțat în întregime da mine pă datorie care avea să mă coste scump ulterior. În plus am pus și banii dă pă niște terenuri agricole din Ardeal, ce rămăseseră dă pă la tata și bunica, vreo cinci mii da euro. 

            Când banii mei începură să se termine, am observat un pic amărât că totul se ducea dă râpă, fiecare fugea către plasa lui dă siguranța. Dan plecă la Hărman, Elle la mă-sa la Flămânzi. Eva plecată de mult, luată pă sus dă către dementul ala de Andrei, fostul și probabil actualul partener. George Acu și Virginia Slims, toți își puseră treptat coada pă spinare și plecară. Unii chiar furioși pă mine și nici nu i-am mai auzit de-atunci.

            Greșisem mult fața de toți, dar nu înțelegeam că cel mai tare greșeam fața dă mine. Io eram prostu păgubit în toata aceasta experiență, și financiar si emoțional. Nu înțelesesem că nimeni nu aprecia "gratis", deși cu toții beneficiaseră zilnic dă el. Tot atunci a apărut "Caietu", o agendă veche unde fiecare își nota orele dă muncă, contribuție adusă comunității. 

            Îmi aduc aminte amuzat, ca Maria avea pretenția sincera ca orele ei de meditație sa fie calculate acolo ca si ore dă muncă, cu greu am făcut-o cu toții sa priceapă ca vasele nu se spală singure, si nici pâinea nu e gratis la magazin. Ba mai mult, știind că banii sînt pă terminate, dupa ce venise sa stea o noapte două că nu are unde dormi, la vreo lună probabil o aduce și pă fie-sa pentru vreo câteva zile.

            Mi-era rușine să îi zic lucruri, care pentru toți erau evidente și nu le vedea. Din nefericire, am fost obligat să îi cer să plece, cu toată rușinea pă care o aveam, că era femeie totuși, și io o trimiteam în stradă. Se pare ca nu a stat deloc pă stradă, decât cât a plecat dă la mine și a găsit alt prost.

            La Bolintin am avut niște trăiri foarte frumoase și înalte în meditație. Îmi amintesc dă o meditație ochi în ochi cu Eva, în care am simțit efectiv deschiderea Lotusului cu o mie dă petale în vârfu` capului, ceacra coroană. Eram copleșit efectiv, când vedeam ce trăiesc, simțeam si știam că totul e spre bine.

            Experiența Bolintin s-a terminat atunci când io nu mai aveam bani deloc și am fost nevoiți sa ne mutam (io cu Carmen), deoarece nu mai avea niciun sens o chirie atât de mare pentru o casa la țară în câmp. Așa că am căutat să ne mutăm, am trimis un singur email către o tipa care avea o agenție de imobiliare, am ajuns sa vad apartamentul din Covasna 35, iar dă atunci au trecut o grămadă dă ani, și io tot din scaunu ăsta tocit vă scriu.

            Rămâneți aproape, povestea este pe departe de a fi gata, ci dimpotrivă, abia începe. Nu începe cu origini, nu începe cu o naștere a mamei mele, ci este o curgere nesfârșită dă începuturi și sfârșituri a câte ceva ce treptat îmi amintește ceea ce am ales cândva să uit da buna voie.