marți, 10 aprilie 2012

Continuare (1) la postarea anterioara.

   Va imbratisez dragii mei. Astazi-acum voi merge mai departe cu postarea anterioara, unde ramasesera de deslusit inca-cateva aparent inofensive efecte, si astazi vom explica inca doua dintre ele. Primul dintre ele ar fi stresul cotidian din aglomerarile urbane, al doilea ar fi lipsa activitatilor fizice.
   Stresul cotidian? Aglomerari urbane? Parca vad furnicarul... Parca ma uit la orele de varf, cele la care majoritatea oamenilor din Bucuresti umplu trotuarele, metrourile, autobuzele si bulevardurile, intr-o revarsare torentiala catre aceeasi programare mentala din ziua precedenta: „trebuie sa merg la munca pentru a avea din ce sa traiesc!“ Multi dintre indivizi merg la serviciu „de nevoie“ si nu de drag, iar pentru cei mai multi dintre ei, jobul este o indispensabilitate. Cu alte cuvinte, impotriva vointei  lui, individul repeta zilnic aceeasi activitate, atribut al verbului „a face“ si nu „a fi - a exista“, ajungand in situatia in care uraste jobul, faptul ca „trebuie“ sa munceasca pentru a „supravietui“. Astfel activitatea lui zilnica, va deveni coplesitoare pentru el, situatiile „exterioare“, devenind agasante, stresante, suparatoare, enervante. Din pricina faptului ca acesta „nu vede“ alta scapare in interdependenta job - salariu  - supravietuire, toate lucrurile care nu sunt in inima sa bucurie si implinire, vis-a-vis de jobul sau si activitatea intreprinsa sunt impotriva fiintei, sunt atribute care secatuiesc fiinta de energie tinand-o intr-o stare perpetua de conflict interior minte- Sine! Astfel, aceasta situatie aparuta in manifestare in mod repetat si voit de catre mentalul individual apare starea de stres - surmenaj, depresie, lipsa de pofta de viata, deoarece individul isi va cheltui energia in acest conflict mental si nu va accepta starea de relaxare, de liniste, de pace interioara. Se instaleaza destul de rapid disconfortul in locul pacii interioare, care va atrage la randul sau, in cascada, alte eveimente nedorite.
   Nu spun ca nu ar exista indivizi care sunt chiar fericiti si impliniti cu ceea ce „fac“ cu - jobul lor, caci altfel am fi cu totii o planeta de deprimati :)
   Luand ca exemplu munca de birou, care este cea mai frecventa in aglomerarile urbane, observam cum individul este asaltat de „probleme“ ce par „exterioare lui“, „probleme de rezolvat“, gen: cereri, mailuri, oferte de intocmit, facturi, telefoane care suna, tabele interminabile, hartii teancuri, etc... o mare nesfarsita de „problemepe care individul si le atribuie in mod personal, din simplul motiv ca nu vede alta solutie inafara de a se zbate pentru propria existenta. Pentru el viata este o lupta pentru supravietuire si nu un minunat joc al creatiei. Toate aceste „probleme“ care conduc catre stres initial si ulterior catre „starea de boalasunt acolo doar si strict pentru ca individul sa le accepte, sa le integreze si sa le depaseasca. Cu alte cuvinte sa isi dea seama ca nu sunt ale lui! Daca s-ar fi nascut in padure si ar fi trait la marginea ei, hranindu-se cu fructe si alte verdeturi, ce habar avea individul de toate aceste „probleme existentialepe care si le sustine cu mintea ca ar fi ale sale? Ne nastem goi, fara vreo eticheta sau manual de utilizare si la fel plecam de aici. Asta nu va spune nimic? Nu vedeti ca doar mintea are probleme? Doar ea este singura care genereaza stari conflictuale prin neasumarea atributului Existentei si atat? Nu vedeti, ca daca ati vedea, Acum am rade impreuna la un ceai, aici in linistea si pacea din care Eu va scriu. Singura modalitate in care aceste probleme pot disparea din viata individului este detasarea, nepasarea, pentru ca din start acestea sunt nefondate. Faci ce iti place sa faci, faci din inima si cu daruire si pasiune? Perfect, atunci singurele obstacole din calea ta vor fi acele momente cand iti vei abate gandul si credinta in tine insuti, de la visul tau! De cate ori in starea de pace launtrica intervine mintea duala care pune pe tava probleme, griji, nevoi si alte scuze exterioare fiintei, de atatea ori te voi pofti sa Nu le dai curs! Fiecare gand, la nivel incipient arata ca o sculptura fara o forma fina, fara detalii si fara profunzimi. Cu cat mintea individului va rontzai mai mult ganduri nefaste, ganduri provenite din dualitate, din frica existentiala, cu atat mai tare va da forma acelor realitati monstruoase pe care tocmai le creeaza in subconstient! Si atunci, daca stii asta, de ce ai dori sa iti atragi cacat in manifestare in locul linistii interioare si a gandurilor fugitive, neslefuite, in stare incipienta? Aici, si numai in acest stadiu putem discuta despre liberul arbitru, despre care am auzit atatea bazaconii in libertinajul mintilor indoctrinate de parerile altora incat m-am cutremurat. Dragii mei, liberul arbitru, intr-adevar iti da posibilitatea sa alegi, insa nu ce sa faci, ci ce sa gandesti, ce sa simti vis-a-vis de acel gand cand il porti in emotional. Aceasta este starea de Dumnezeu creator, starea in care individul STIE ca manifestarea exterioara NU EXISTA, si ca tot ceea ce aduce momentul Acum provine din doua si mari parti!
   Unu, lectii de viata neasumate, pe care subconstientul le va scoate in manifestare pentru reintegrare, acceptare si intelegere, cu alte cuvinte iertare / binecuvantare / eliberare (uitare).
   Doi, alegerile trecute, ceea ce ai slefuit si ai rontait in mintea analitic / emotionala iti va atrage in manifestare realitati care vibreaza la unison cu ceea ce ai cerut!
   Universul iti da ceea ce ceri! Probabil ati mai auzit expresia „cere si ti se va da“, care nu functioneaza deloc prin formularea „da-mi“ - ca asta presupune ca nu ai si daca asta iti afirmi cu mintea, asta vei primi in schimb, ci prin formularea „multumesc ca mi-ai dat“, avand credinta ca „lucrul ceruteste deja realitate, si astfel il vei atrage in manifestare. In caz contrar, individul isi va atrage in manifestare fix ceea ce nu-si doreste, fix ceea ce nu-i place, iar toata zbaterea catre ceea ce ii place, catre ceea ce isi doreste de fapt, devine o rutina / activitate strict mentala in a cauta ceva ce nu este, in a fi intr-un loc in care nu este deja.
   De aici tot stresul, de aici toata agitatia, din acest motiv vad mijloacele de transport zumzaind pline de indivizi cu fete amare, ce sunt sclavii propriilor lor convingeri, ca „altfel nu se poate“ ca „nu exista alternative la viata“, uitandu-se doar la usile care se inchid, ce reprezinta unu la suta din totalul usilor deschise in jurul lor. Si zilnic aceeasi zumzaiala, acelasi freamat existential pentru.... supravietuire! Si pentru asta stres, pentru asta stam inghesuiti in orase, locuim pe verticala, am uitat cum e sa pasim pe iarba plina cu roua cu talpile goale, respiram in aceste concentrari urbane praf, fumul de la toate vehicolele care va transporta pe cei inconstienti catre propria voastra tampenie pe care v-o sustineti zilnic cu mintea.
   Va este frica si nu aveti puterea sa va abandonati in fata materialului, asta este „problema“, tineti cu dintii de hartii, de proprietati, de bunuri, „iubindu-le“ cu lacomie si avaritie, acumulandu-le in speranta sosirii unui moment in care sa va bucurati de ele. Stiti ceva? Nu exista acel moment, pentru ca indiferent cat sau ce a obtinut mintea in permanenta isi doreste altceva, iar lacomia, avaritia sau prostia sunt exponentiale, vor creste odata cu varsta, daca refuzati sa va uitati la voi insiva sa vedeti aceste esentiale aspecte ale vietii.
   Revenind deci la stresul din aglomerarile urbane, precizez ca este un factor uimitor de puternic impotriva fiintei, in sensul secatuirii energetice si a facilitarii aparitiei manifestarii bolilor de tot felul. Acest factor actioneaza doar pe terenul unei minti agitate si nicidecum existenta lui nu ar fi posibila in cazul in care individului nu ii pasa de „probleme, avand convingerea ca ele sunt nefondate, sau ca se vor rezolva „de la sine“. Totusi, desi sunt interconectate stresul poate aparea si inafara aglomerarilor urbane, fiind un factor ce actioneaza pe un teren slab, intr-o minte alunecoasa si permanent nelinistita.
   Fiind o entitate ce functioneaza doar la nivel info-energetic si nu asa cum crede mintea superficiala, omul care inca nu a ajuns sa se trezeasca din valul iluziei materiale, mentale, nu realizeaza acest aspect si tot ceea face este sa contribuie la egregorul colectiv. Aici intervine factorul oras / metropola, unde miliarde de ganduri si de emotii deloc benefice pentru individ, zburda nestingherite dinspre emitator - minte, catre manifestare individual-colectiva - realitatea observata ca si efect. De aceea in aceste zone intens populate, chiar si ceea ce nu apartine individului poate cauza stresul sau depresia. Si dintre acestea enumar, zgomotul de fond (nonlinistea) care se aude de pretutindeni, mizeria fizica si nonfizica, indepartarea de la natural si traiul intre betoane si multe alte motive minore sau majore care perturba floarea vietii a individului tinzand sa il scoata din armonia curgerii vietii prin fiinta.
   Lipsa activitatii fizice, deasemenea o cauza interasociata cu celelalte, atunci cand mintea individului se zbate pentru existenta, atunci cand „timpuldevine insuficient pentru propria fiinta, deoarece individul aloca prea multa atentie supravietuirii in locul existentei. Pe fondul unei alimentatii nesanatoase si deficitare, pe fondul stresului din aglomerarilor urbane, pe fondul „inchirierii timpului individual“ in alte scopuri decat acelea care multumesc si incanta fiinta, activitatea fizica, devine de cele mai multe ori un lux, sau din contra o nota a imaginii exterioare si este dusa catre cealalta extrema a ei. De ce spun asta? Pentru ca individul are nevoie de miscare in aer curat, zilnic, nu de sezut in cur 10 ore pe un scaun din masina, metrou, autobuz sau birou. Unii se mai misca in pauzele de pranz dupa o shaorma sanatoasa - mare evident cu extra sosuri, apoi se chinuie sa isi adune energia pentru a reveni in birouri sau pe aceleasi scaune care le ruineaza starea de sanatate vizibil. Altii, dimpotriva vor sa „isi arate muschii“, sau formele, pentru ca traind intr-o lume a mintii - implicit a formelor fizice, aspectul exterior conteaza, dar nu pentru individ, ci pentru modul in care el este perceput de catre ceilalti: frumos sau urat, slab sau gras, inalt sau scund... bla, bla, bla...In sfarsit mai exista o categorie de indivizi pentru care activitatea fizica este de pretuit pentru ei insisi, indiferent de circumstantele exterioare, si acestia sunt cei care sunt constienti ca facand miscare vor ajuta corpul sa elimine mai usor toxinele acumulate prin hrana, apa, aer. Cand vorbesc despre activitate fizica, vorbesc despre lucruri usoare, nu despre mers la sala si ridicat sau impins sute de kilograme de fiare. Nu te vor ajuta la nimic, trupul este altarul spiritului individului - vehicolul de calatorie si nimic mai mult, nu suntem claditi sa manifestam intr-o lume a fortei fizice, (pentru asta avem buldozere si tractoare si macarale), ci intr-o lume a armoniei si a iubirii de Sine.
  Aceste „lucruri usoare“ presupun intinderi (stretching exercises), presupun mersul pe jos, mersul cu bicicleta, trotineta, role sau orice altceva ce nu are motor, alergarile usoare, innotul si multe altele. Toate acestea pun sangele in miscare si nu permit toxinelor sa se depoziteze, avand un flux circulator normal, idividul ca avea implicit o stare buna de sanatate. Bineinteles toate asociate intre ele, adica: alimentatie sanatoasa si suficienta, stare de liniste si pace interioara, activitate fizica, acest ansamblu minunat va aduce in viata individului sanatatea, care este STAREA NATURALA A OMULUI.
   Acestea fiind spuse va doresc o zi lipsita de stres si insotita de plimbari lungi prin parc, va urma!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu