Adsense

marți, 2 septembrie 2014

In Ordine!

   Dragii mei, aleg sa fac aceasta postare pentru marea majoritate a cautatorilor de „ei insisi“, caci in ultima vreme m-am confruntat cu multe situatii in care verbul  „a stii“ din mintea omului devine intruziv, calca peste experienta si tinde sa copleseasca trairea in sine, tocmai datorita faptului ca mintea tinde sa stie orice, chiar inainte de a avea experienta in sine.
   Evident, ca si individualitate rezonam fiecare dintre noi cu anumite teme, anumite subiecte din vastitatea creatiei, iar pe acele filoane, ne aducem si cele mai vaste si cele mai bogate informatii si experiente. Informatia are doar calitatea de a exista, ea nu este deopotriva nici buna, nici rea, nici nu face rau, nici nu face bine, ea pur si simplu exista, si exista intr-o sumedenie de moduri, de la parfumul florilor de liliac al serilor de inceput de vara si pana la difuza lumina a stelelor, tot informatie este de strabatut cu mintea noastra inca curioasa de om. Insa... important este sa constientizam la ce folosim aceasta informatie, de ce credem in ea, de ce o validam ca fiind adevarata sau falsa, de ce o ducem mai departe prin viu grai, sau prin tot ceea ce facem zi de zi.
   Precum, viata omului nu inseamna altceva decat insumarea tuturor clipelor de experienta adunata, la fel, din punct de vedere intelectual, informatia vine cu darul de a completa locurile goale, locurile in care mai avem intrebari si lucrurile par a nu se lega intre ele, informatia sedimentandu-se cu adevarat numai dupa ce a fost traita - experimentata. De aceea multi dintre noi am studiat in clasele primare si apoi in liceu o gramada de tampenii, ba pe unele dintre ele chiar am fost obligati de catre parinti, educatori profesori sa le memoram asa cum sunt, iar acum, uitandu-ne in urma, constatam cu surprindere ca parca cineva le-a sters cu buretele de-acolo, ele... pur si simplu nu mai sunt. Cati dintre voi mai stiti sa scoateti o radacina patrata dintr-un numar cu patru cifre, sau cati dintre voi, si ma refer aici la aceia care nu au domeniu de activitate in viata acest segment, mai stiu multe date legate de istoria predata in scoli, date legate de economie, de chimie, de fizica, etc... Mintea are capacitatea de a stoca informatia pe care o uziteaza in mod curent, caci altfel am uita cum sa mancam, cum sa mergem la toaleta, cum sa mergem, cum sa vorbim, si capacitatea de a trece in background informatia „de umplutura“ cea de care este posibil, la un anumit moment al vietii sa uziteze.
   Eu va vorbesc strict din punctul de vedere al experiemntatorului, al omului care i-a fost urat toata
 viata sa ii bage cineva cu nemiluita informatie pe gat, sau chiar mai mult, sa o caute singur. E un mod suprinzator, si chiar curios de a trai as putea spune. De exemplu: Lucrurile unde nu stiu, nu sustin ca nu stiu, dar linistit ma arunc in acea experienta, pentru ca tocmai experienta in sine, ma va ajuta sa stiu cu adevarat. Nu stiam sa sudez, as fi putut sa iau carti despre sudura, documentare, sa intreb pe cineva, etc... insa, am preferat sa iau aparatul de sudura, si pur si simplu sa ma apuc sa sudez. Rezultatul? Multa materie prima stricata. Cata? atat de multa cat a fost necesar ca sa constientizez ce anume se petrece efectiv cand eu apropii electrodul de sudura, iar arcul electric incepe sa se formeze. Acum, sudez perfect. Credeti cumva ca as fi sudat mai bine de la inceput, daca as fi studiat inainte? Cu siguranta nu, si spun asta, ca cu tot cu studiu sau nu, aptitudinile mele practice si functiile mele cognitive sunt aceleasi.
   Mai exista in schimb o categorie de oameni, destul de vasta constat, care dupa parerea mea fug de experienta in sine, se ascund in cautare de informatie cat mai vasta, cat mai bogata, pe care nici macar nu o valideaza in proprie traire ci o preiau de-a gata, pentru ca altii, inaintea lor au verificat-o si ASA ESTE. Acest lucru duce la confuzii, si evident la refuzul de a intra in experienta in sine, deoarece, acela, „stie“ de dinainte cu mintea ce si cum. Partea frumoasa a lucrurilor sta in faptul ca adevarul il gasim doar inlauntrul nostru, strict in propria rezonanta cu oriceul, iar acest adevar apare numai ca rezultanta a realizarii unor conexiuni intre informatia acumulata si propria experienta. Multi dintre profesori, lectori, educatori, etc, nu sunt altceva decat soareci de biblioteca, oameni care toata viata lor si-au ascuns nasul in carti, de frica de a lua viata in piept asa cum este ea, frica de a experimenta pe piele proprie diversele lucruri pe care le predau, pe care le duc mai departe si le sustin cu atata convingere si tarie. Parerea mea este ca semidoctia nu foloseste nimanui, si mai mult, ea este echivalenta cu idiotenia.
   Daca ar fi aleg sa cred pe cineva care imi vorbeste, aleg in mod clar, pe acela care imi vorbeste doar din experienta lui de viata, pentru ca acolo ne bazam pe intamplari reale, pe TRAIRI reale, pentru ca informatia se sedimenteaza pe baza trairilor emotionale, si nu pe baza mintintii analitice. Abia cand analiticul mintii a fost surprins de catre martorul sinelui, abia cand trairile emotionale au condus la eliberarea tuturor blocajelor subconstiente emotionale, abia atunci, fiinta este oarecum pasibila sa inteleaga cu adevarat si propria sa experieata, si  experienta celorlalti, si mai mult adevarata istorie a umanitatii. In aceasta ipostaza, timpul capata valenta zero si viitorul poate fi vazut, caci el de fapt nu este altceva decat suma probabilitatilor maxime al momentului prezent.
   Chiar credeti ca este mai importanta cartea, invatarea, acumularea de informatie de tot felul, decat experienta in sine?
   Iau un exemplu utopic pentru multi dintre voi, acela al unui copil care creste si se dezvolta intr-un mediu lipsit de oameni, sa spunem intr-o padure. Credeti ca pe el l-ar avantaja informatia mai mult decat propria sa experienta de viata? Credeti ca i s-ar imbunatati viata cu ceva daca ar stii cu mintea diverse si felurite din cate „credem ca stim“ noi oamenii moderni? Intrebarea mea, pe care v-o adresez, este: Unde este discernamantul fiecaruia, unde sunt propriile filtre, unde probati daca cele ajunse in urechile voastre este fals sau adevarat? De-aici, iau nastere o gramada de tragedii umane, pentru ca marea majoritate credem in adevaruri neprobate, neverificate, ci doar preluate ca atare cu incredere oarba in faptul ca toti ceilalti ne vor binele, tot ceea ce omul creaza este pus in slujba binelui, a sanatatii, a evolutiei individului. Dar in acelasi timp aveti si frustrari la adresa „sistemului“ ca e prost, ca ne otraveste, ca ne falimenteaza, ca pune taxe prea mari, ca legile sunt nustiucum, etc... insa la origine, cine este de fapt vinovatul, cine este cel care a preluat cu caracter de adevar tot cacatul impus de mic copil si pana astazi de catre cei din jur? Si mai mult decat atat, ne-am apucat intr-un mod frenetic sa cautam cat mai multa informatie, caci cu siguranta ea este cea care ne va limpezi mintile...
   Inca mai credeti faptul ca invatatura si scoala il face pe om? Oare nu cumva adevarata scoala la care suntem cu totii, in diferite clase, unii ba chiar repetenti de prea multe vieti in clasele primare, adevarata scoala este cea a vietii, a experiemntarii?
   In februarie 2010, cream grupul de fb Dincolo de Sine, un grup care astazi are vreo doispe mii de membrii, faceam parte dintre cei care devorau informatii „spirituale“ filme, documentare, diferite texte scurte, caci nu imi place sa citesc. Acum, de ceva vreme nu ma mai implic activ in viata grupului, doar urmaresc si vad tendintele, vad cum Spiritul este vandut pe bani grei, asa cum dintotdeauna a fost, in diferite forme de manifestare: worksopuri, cursuri, tehnici, constelatii, s.am.d., dar evident daca nu ar exista cerere de asa ceva, nu ar exista nici oferta. Ele sunt create de minte si adresate tot mintii, iar a Il intelege pe Dumnezeu cu mintea, fara sa il traiesti, este chiar imposibil, dar cei mai multi dintre cautatori, si dintre ofertanti nu inteleg acest lucru, si totul a devenit o uriasa piata cu deschidere online, o piata de comercializare a unor semiadevaruri si a unor partialitati nesemnificative, fara valoare notabila, caci ele au doar statut de informatie, si nu de experienta, o piata unde presupusul Dumnezeu este vandut si cumparat la interval de secunda.
   Experientele umane in schimb sunt similare, eu de ceva vreme intalnesc oameni care imi povestesc experiente uluitor de similare cu ale mele, si nu numai cu ale mele, ci si cu ale celor cu care rezonez si imi traiesc prezentul. Ceea ce difera este contextul in care ele apar, factorii care le influenteaza, dimensiunea trairilor, si nicidecum informatia. Astfel, ma bucur, caci sunt unul dintre cei ce merg „pe contrasens“ pentru ca vad limpede „turma“, ce trage in directie opusa, in directia acumularii de informatie neverificata si neprobata in proprie experienta de viata, informatie impartasita mai departe din generatie in generatie.
   Spiritualitatea nu a fost insa lasata pentru cei care buchisesc prin carti, ci pentru autenticii experimentatori, cei care au curajul nebun de a se arunca in experienta, cei care au curajul de gresi, pentru ca doar asa pot valida in ei insisi ce este adevarat si ce este fals. Acolo unde Dumnezeu vorbeste prin Om, falsitate nu mai exista, discernamantul este implicit, iar acela nu se mai numeste un cautator ci un traitor.
   Cu alte cuvinte, ordinea fireasca a lucrurilor este experienta, caci informatia vine de la sine atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea. Ea chiar apare te miri de unde si prin ce moduri, in niciun caz nu este alegerea liberea a traitorului sa mearga in librarie sa isi cumpere nustiuce volume. Intr-adevar, ne putem da cu parerea si despre ce nu am experimentat, insa doar in formularea : „desi nu am trait acest lucru, parerea mea este ca...“ si atunci, ne-am scuti unul pe celalalt de multe discutii inutile, de multe tensiuni ce se nasc in mintile noastra tocmai datorita acestui „a stii“. Va las cu bine si fac legatura aici la o veche postarea legata de verbul... „a sti“, poate cam dura in exprimare pentru multi dintre voi: http://recunoasteredesine.blogspot.ro/2012/05/imbratisez-cu-caldura.html
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu