Va imbratisez dragii mei cititori, si va multumesc ca existati. Imi propun acum o tema, despre care se discuta mult si evident se si abereaza mult, pentru ca intotdeauna exista si raspunsuri din minte care par a fi cele potrivite in alegerile facute... doar par insa.
In intruchiparea omului trezit sunt soua aspecte congruente dar antagonice in acelasi timp, doua aspecte care il ajuta sa evolueze, deasemenea sa si involueze in acelasi timp. Un aspect este starea de constienta, de atentie asupra propriei fiinte, aspect ce mentine entitatea in cauza in starea de trezire. Celalalt aspect, antitetic este egoul, care nu moare, insa este mult mai usor de surprins, de scos la lumina si de constientizat, odata cu trezirea Spiritului.
Insa, mintea cauta miliarde de scuze, de motive, de cai ocolitoare, doar pentru a nu fi pusa in fapt, doar pentru a nu fi deconspirata ca ea este responsabila pentru actiune si nicidecum lumina si iubirea ce pretindem a fi. A fi constient inseamna a te vedea pe tine asa cum esti acum si a te accepta, si nici pe departe asa cum ai vrea sa pari, in lumina reflectoarelor.
Mintea... s-a vorbit si se vorbeste atat de mult despre acest termen, incat multi nu mai stiu ce sa mi creada. mai ales ca nu au deconspirat-o decat prea putini pe cea proprie pentru a intelege cu adevarat ca ea nu este decat o sumedenie de actiuni si experiente trecute. O ingramadire de amintiri - memoria! Sa presupunem ca intri intr-o biblioteca total nepregatit in vederea a ce doresti sa studiezi, si o iei la intamplare, si citesti din diverse domenii. Odata cu cresterea nivelului de informatie, evident creste si capacitatea de a selecta aceasta informatie, insa niciodata tu nu te poti identifica cu informatia insasi - Tu nu esti cartea prafuita ce sta pe un raft si asteapta sa fie citita. Informatia aceea din carte pentru a fi accesata are o singura sansa, aceea de a interactiona cineva cu ea, in schimb ce tu, cel care te confunzi deseori cu informatia pe care o detii esti cel ce selecteaza, cel ce alege urmatoarea experienta. Sumedenia experientelor de viata prin care trecem ne face sa crestem tocmai datorita faptului ca experienta este singurul lucru notabil in evolutie.
Mintea are accesul si controlul la uriasa banca de date a experienteleor vietii noastre, si mai mult a vietilor noastre, insa aici este deja alta discutie. De fapt, mintea este suma acestor informatii, ea este memoria, si ii permit sa compar aceasta minte - memoria cu cea mai mare bilbioteca din lume, cu bibliotecar cu tot! Spun cu bibliotecar cu tot, pentru ca ori de cate ori este pusa in fata noului, bibliotecarul din ea spune: Stiu! Am citit io o carte de pe raftul 3 camera 22. Desi pare sa aiba logica, situatiile parand asemanatoare, sumedenia de cauze ce le-au dat nastere este cu siguranta diferita. Astfel ia nastere si unicitatea trairilor, cauze diferite - efecte diferite. Deci factorul minte, ce nu-l putem deloc neglija, ci mi degraba tine sub observatie, aduce in orice situatie noua o ipostaza trecuta din propria experienta, sau vreo fantasma asociata cu trairile celorlalti, despre care ea are cunostinta... „in treacat“ - fara aprofundare si intelegere. Toate „imaginile“ pe care le serveste drept imaginatie sau solutie, nu provin decat din trecut din memorie.
In incercarea de a construi mental un plan, o idee, fara a te baza pe intuitie si pe simtirea fluxului de energie ce curge inspre si dinspre fiinta, toate piesele acelui puzzle sunt/fac parte din istorie, ne-avand aproape nicio relevanta in situatia actuala, nici macar in similitudine. In incercarea ei de aproximare a realitatii individuale, mintea umana in permanenta invita trecutul in prezent, pentru a se asigura ca stie/este pregatita sa faca fata situatiei date. Ori situatia data este data intocmai pentru a ne ajuta sa crestem din punct de vedere al intelegerii Spiritului si nicidecum pentru a repeta mecanic vreo experienta trecuta. Chiar si intre doua cesti cu cafea, din doua dimineti diferite exista mari diferente, chiar de cafeua pare a fi aceeasi.
Cum putem insa identifica mintea altfel decat supraveghand-o? Stim deja ca noi nu suntem biblioteca, si nici bibliotecarul, ci mai degraba fluxul/curgerea, spatiul vid dintre litere si cuvinte, cel care permite culegerea si asezarea literelor in ce ordine dorim pentru a forma noi cuvine cu noi intelesuri, si/sau pentru a ne defini cuvinte din propria existenta, acolo unde tot mintea le-a atribuit sensuri eronate.
Un spirit puternic este insotit deopotriva de o minte la fel de puternica care sa i se impotriveasca pe masura imi spunea candva Octav, si asa si este! Nu exista „branza buna“ decat in „burduf de caine“ si pe masura ce constientizam asta, intelegem ca doar de noi depinde cum si de ce actionam, motivati de ce anume din noi, fie de catre impulsurile mintii care cauta intotdeauna similitudini cu ceea ce „stie deja“, fie de catre inima/iubire/acceptare, care iese din tiparul dualistic de bine- rau. Abia dupa ce incepem sa privim cu mare atentie modul de actionare al mintii, sa intelegem ca este impotriva propriei fiinte si a lui Unu deoptriva, ca are doar interese meschine de vampirism energetic, de manipulare si control, de posesiune, abia atunci realizam ca cei mai buni prieteni ne sunt cei mai mari dusmani de fapt si nu cei pe care ne sunt de fapt alaturi. De fiecare data cand ne este dat sa simtim orice altceva in propria fiinta decat iubire, si ne uitam cu atentie la asta, chiar de mintea gaseste imediat vinovati si responsabili de situatie „in afara“ incepem sa „vedem“ ca potrivnicia noastra mentala este tocmai hopul ce-l avem de sarit, de inteles si de acceptat. Nu exista vreo alta situatie posibila in manifestare, in care vreun „prieten“ sa iti fi spus asta „cu frumosul“ si tu sa fi si priceput! Astfel deseori ne regasim in relationari in fata furiei, maniei, violentei, urii, geloziei, si intelegem ca toate acestea traiesc prin noi, noi suntem cei care ne consideram indreptatiti sa le furnizam energie astfel incat aceste entitati ale „eu“-lui pluralizat sa existe.
Maniera optima de creatie constienta nu se refera la planul material, si nici la bagajul de informatii ce-l caram in „biblioteci“. Cunoasterea ofera entitatii posibilitatea iesirii din dualitate, intelegerea unei perspective mult mai vaste, aceasta devenind constienta ca momentul acum este de fapt rezultatul miilor de ore de munca depuse cu siesi, deci s-a intamplat deja. Asa este, fiecare moment acum pe care deja il experimentam s-a intamplat deja in planul cauzal, deci a crea constient pleaca din acceptarea acumului, intelegerea cauzelor determinante si schimbarea lor in favoarea a ce dorim sa cream. Pare complicat, nu spun ca nu este, deoarece aici se amesteca in permanenta mintea - memoria care ne serveste pe tava clisee apuse precum solutii la prezente sau viitoare aspecte ale vietii. De aceea in tot acest joc al creatiei constiente, cel mai important aspect ramane autosupravegherea mintii. fara acest act de vointa continuu starea de constienta scade, evident probabilitatile de implinire a ceea ce ne dorim din inima scad.
Varianta cea potrivita este starea de non reactiune si de autoreflectie. Un om constient nu se grabeste, penstru ca stie ca nu are unde, si mai ales stie ca graba inseamna minte - inseamna eroare! Interesant este ca mai exista un fel de eroare, cea constientizata, dar pe care alegem sa o repetam la nesfarsit, pana cand ii va veni si ei in sfarsit vremea sa nu mai fie repetata. De exemplu stim si intelegem cu totii ca fumatul ne dauneaza, dar alegem sa mai fumam inca o tigara. Pot alege sa cred ca la un anumit nivel nu dauneaza, ca poate fi suplinit energetic si vibrational, insa stiu cu siguranta ca este impotriva fiintei, si mai mult decat atat, este o cauza ce o pot schimba printr-un simplu act de vointa constienta sustinuta.
Nu astea sunt cele care „ne omoara“ in schimb, ci cele pe care refuzam sa le privim in ochi si le dam zi de zi energia noastra. Hranim cu inconstienta noastra demoni avizi de energie ce doar astfel pot supravietui, astfel devenim inconstient responsabili de tot ceea ce numim disagreabil in noi insine si in jurul nostru.
A crea constient inseamna a fi lipsit de frica si mai ales de scop, inseamna a curge odata cu acumul in noi si de a reflecta iubirea noastra preturindeni. O astfel de afirmatie scandalizeaza mintea insa, care sustine ca ea are de facut, de indeplinit sarcini, si nicidecum nu ar fi posibil acest lucru, fara ea si fara tel/scop. Dar pentru asta e necesra sa intelegem ca viata este o scoala, si ca facem parte din „programul terra“ doar pentru a absolvi aceasta scoala. Orice alte implicatii mentale ne indeparteaza de la fundamentul acestui rationament logic si legic, evident. Odata ce suntem pregatiti sa curgem, odata ce nu ne mai impotrivim si devenim lichizi si transparenti, energia va curge prin noi ca printr-un canal liber al Sursei, fara obstacolele mintii. De fapt, as putea afirma ca obstacolele in viata nu sunt decat propriile impotriviri la curgerea lina, insa ele provin din ingoranta, din neacceptare si neintelegere a cum stau lucrurile de fapt.
Mintea tinde sa „stie“ - sa aiba certitudini ale confortului existentei sale, inainde de a pasi in gol - in necunoscut. De aceea se numeste necunoscut tocmai pentru a pasi liber in el, liber de frici, de intentii sau de scop. Vrerile pe care mintea le concepe sunt liste nesfarsite de conditii si limitari la care noi supunem universul, nedandu-ne seama ca in loc sa oferim, cerem in permanenta, desi avem totul asigurat. Odata cu inspirul suntem deja deacord sa continuam, ne dam semnatura ca realitatea sa continue in acest mod, in care o percepem acum. Insa am vazut bine ca lucrurile care se petrec acum ele „deja au avut loc“ in planul cauzal, mai exact o serie de circumstante a condus exact spre rezultanta realitatii ce o traim in experienta. Pentru a pretinde armonia, noi insine trebuie sa functionam in armonie cu totul. Este de facut pace, de conciliat trecutul si de eliberat, pentru a nu ne mai sufoca moment de moment Acumul.
In fiecare dintre noi salasuieste potentialitatea unui Om adevarat, iar aceasta potentialitate scade pe masura ce inconstienta are un nivel ridicat in manifestare. Am inceput prin a privi la altii erori si a nu le repeta, pentru ca inteleptul invata si din greselile altora spune un proverb, insa atunci cand incetam sa mai pretindem ca este cineva „in afara“, cineva pe care am putea sa il judecam cu mintea, abia atunci vom regasi in noi, tot ceea ce am fi avut de reprosat oricui, in orice circumstanta. Ele sunt acolo doar pentru a ne uita la ele ca exista, si pentru a nu investi energie in a actiona impotriva, ci pentru a le constientiza si a le schimba in plan cauzal. Orice cauza constientizata nu va mai aparea in manifestare, nici fizica, nici pe alte planuri. Desigur, dupa cum legea afirma sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, pe care mintea nu le poate cuprinde, insa este in natura umana sa intelegem mecanismul de feedback dintre cauza si efect, chiar si atunci cand se pare ca o cauza ne aluneca printre degete. Atunci cand vrei sa controlezi, atunci detii de fapt cel mai putin control si cea mai mare marja de nesiguranta. Situarea inafara dualitatii te pozitioneaza in locul de unde poti viziona linistit propria-ti viata, fara a te amesteca cu mintea. Nu ai un rol, nu ai un scop si nu ai vreo menire. Poti afirma insa ca inlauntrul nostru se naste o chemare catre ceva anume, care ne urmareste si care ne conduce pasii pe carari necunoscute, tocmai spre infaptuirea ei. Insa... Atentie! Cararile sunt chiar necunoscute, de multe ori misterioase si aproape de neexplicat pentru minte, ori de cate ori vei vrea sa „stii“ inainte de a pasi in bezna creatiei, de atatea ori ti-o vei lua peste bot. E simplu dealtfel, nu mintea este cea care strajuieste si ne calauzeste pe aceste poteci, ci constiinta, in-crederea, iubirea. Multi confunda iubirea cu a tacea din gura si a fi luat de prost, o confunda cu „nu e treaba mea - nu ma amestec“, o confunda cu statul si privitul de la distanta in loc de patrunde cu incredere in cea mai intunecata bezna, tocmai acolo unde mintea crapa. Experimentam acum la nivel unitar lucruri pe care nimeni niciodata nu le-a mai trait, iar acest tumult de evenimente chiar ne pune pe tava situatii favorabile de a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva. Vremuri noi - perspective noi. Ce se intampla cand incercam sa peticim problemele in loc de a le rezolva? Cred ca asta deja am observat cu totii, suntem perfecti unul pentru celalalt, ne aducem in manifestare exact ceea ce avem nevoie pentru a creste, dar asta au inca multi de inteles, chiar si eu cel din spatele acestor randuri, as fi ipocrit daca nu as recunoaste-o.
Din ce in ce mai profund la nivel individual si nu numai, ignoranta afecteaza si impinge catre constientizare. Este evident faptul ca ne aflam aici, acum in situatii de cele mai variate, cu teme de asumat din cele mai variate. Astfel si nivelul de vibratie difera de la o entitate la alta, si acesta este cel care traseaza linii de intersectare infoenergetica sau nu. De aceea fiecare cu calea sa, fiecare cu temele sale de asumat la scoala pamant. Unii au lectii doar pentru viata asta, fiid aproape de absolvire, altii sunt abia in „clasa a patra“ ba mai si raman repetenti. Nu putem fii cu totii la fel, si nici nu suntem, aceste vibratii diferite in entitati ajuta intocmai la creerea cadrului perfect pentru „lectii“.
In a tinde spre constiinta este de luat in calcul in permanenta potrivnicia mintii ce ne trage inapoi catre dualitate, catre tridimensionalitate si catre a trai in canoane prestabilite de catre altii. Nu poti vedea padurea toata insa decat de te vei urca in varful celui mai inalt copac din ea, si nici asa nu vei putea vreodata cunoaste limite ale orizontului, pentru ca ele nu exista. Nimic nu este finit, nimic nu are limite bine definite. Ceea ce putem numi o bariera, o delimitare stricta a „ceva“, privita mai atent observam ca nu este decat o intentie ce aseaza energia sa curga in acel tipar pentru a crea minunatele forme cu care ochii mintii sunt obisnuiti. Astfel traductorii mintii/organele de simt nu pot interpreta si nu pot deloc aprecia in mod adecvat realitatea. Realitatea poate exista numai la nivel de funament, de esenta in spatele universului holografic.
Atentia reprezinta cheltuire de energie, iar schimbarea perspectivelor de prioritati in investirea energie noastra, o reprezinta intocmai vointa constienta. Fara vointa sustinuta nu poate exista atentie focalizata, iar fara atentie pe propria fiinta nu poate exista stare de constiinta. Pe masura ce ne uitam mai atent la noi insine realizam ca energia este pretioasa, si la randul nostru devenim selectivi in a alege pe ce anume sa o cheltuim. Ve urez sa mergeti cat mai profund cadre miezul fiintei voastre, sa va cufundati in nimicul interior, sa ascultati linistea si pacea de acolo, iar mai departe veti fi calauziti cum sa procedati. Veti sti odata ajunsi acolo care este modalitatea de conciliere a tuturor paradoxurilor existentiale, si incotro sa va indreptati Atentia Constienta!
