Ce este.... Constiinta?

   Va imbratisez dragii mei. Astazi, mai exact Acum va voi scrie despre Costiinta, un pic mai pe larg.

♣

   Din cum usor se poate observa cuvantul constiinta este un cuvant compus din substantivul „stiinta“ si prefixul „con“. Sa le luam pe rand si sa vedem ce spune dictionarul explicativ al limbii romane. 
   Prefixul „con“: „CON-¹ Element de compunere însemnând „împreună cu”, care servește la formarea unor substantive (conșcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, conviețui etc.) sau a unor adjective (conațional). [Var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-). “, si, mai departe substantivul „stiinta“: ȘTIÍNȚĂ, științe, s. f. I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. ◊ Loc. adv. Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva= cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. ◊ Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. ◊ Om de știință = savant, învățat. [Pr.: ști-in-] – Ști + suf. -ință (cu unele sensuri după fr. science). 

Sursa: DEX '98 | Adăugată de silvia | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIÍNȚĂ ~e f. 1) Sferă de activitate umană a cărei funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ învățat; savant. 2) Totalitate a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu; disciplină.Cibernetica este o ~ recentă. ◊ ~ de carte a) cunoștințe elementare (de a scrie și de a citi); b) erudiție. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoaștere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunoștință despre ceva. Cu (sau fără) ~a cuiva cu (sau fără)știrea cuiva. Cu bună ~ în mod conștient. [G.-D. științei; Sil. ști-in-] /a ști + suf. ~ință Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘTIINȚĂ s. f. 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după fr. science) 

   Dupa cum usor observam, in explicarea cuvantului „stiinta“ deja intalnim formularea sa impreuna cu prefixul „con“, impreuna formand „con-stiinta“ in traducere libera stiinta impreuna cu... Impreuna cu ce? Cautand in dex cuvantul constiinta, prima explicatie printre multele ulterioare este: „Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență“ Deci o interpretare corecta a cuvantului „con-stiinta“ ar fi stiinta impreuna cu existenta. Cum singurul si cel mai mare Adevar pe care fiecare Om il poate deslusi singur este sentimentul acesta de „a fi“ - de existenta sau de prezenta, restul adevarurilor pe care omul si le asuma rezida implicit din aceasta forma de existenta din acest „a fi“.

   Sa revin totusi la cuvantul „constiinta“ care am stabilit deja sa inseamna stiinta impreuna cu existenta, dar nu chiar in aceasta ordine, ci chiar in ordine inversa, inainte de „a stii“ orice, este necesar „sa existam“ pentru a atinge acest obiectiv, cel al „stiintei“. Punandu-mi totusi stupida intrebare: „ce a fost la inceput oul sau gaina?“ realizez Acum ca „stiu“ ca „exist“, insa de cand stiu asta, daca inainte de a stii este necesar sa exist? Mie mi se pare ca de foarte multa multa vreme „stiu ca exist“ si mergand inapoi pe firul lucrurilor ajung intr-un punct in care lucrurile tind sa aiba un inceput - o nastere. Dar aici apare imediat o alta intrebare, si anume: „cine sunt acest „Eu“ care pune toate aceste intrebari, aceasta voce interioara in capul meu, acest sentiment de prezenta pe care il am in permanenta? Mergand pana in acest punct cu intrebarile si raspunsurile mi-a fost usor, dar acum parca ceva se rupe aici si logica sfideaza realitatea pe care am crezut-o, pe masura ce mai experimentam cate ceva, deci pe masura ce ERAM si pe aceeasi masura in care in continuare SUNT ACUM...

  Tot incercand sa imi dau cel mai inalt raspuns posibil despre CINE ESTE ACEST EU CARE ESTE, la vremea lor au fost tot felul de adevaruri, care apoi s-au dovedit a fii neadevarate, pentru ca am ajuns la alta intrebare fundamentala, care este, CE ESTE ADEVARUL? Multi de-a lungul vremii si-au pus deseori aceste doua intrebari, multi au aflat la randul lor raspunsuri neadevarate, pentru ca Singurul Adevar ESTE Eu Sunt! Si asta cu sensul de EU EXIST ACUM!

   Daca in acest moment pirmesc intrebarea cine esti Tu, raspunsul meu va fi implacabil: Eu Sunt Cel ce ESTE, cu sensul de Acela! De ce pot afirma asta? Simplu, pentru ca pot si pentru ca am curajul sa imi asum aceasta responsabilitate si sa o sustin cu tarie bazata pe experienta de viata. Sustinandu-mi moment de moment cel mai inalt Adevar de care eram capabil cu fiinta mi-am facut temele scolii vietii, am repetat de fapt lectia pentru urmatorul moment acum, si, am ajuns in acest punct de intelegere, in care pot afirma ca punctul este totul si totul este punctul. Nu sunt dezavantaje in acest nivel de intelegere, acceptare si asumare in viata Ta a acestui inalt adevar. Din afara se vede ca „ai luat-o pe aratura“, „ca vei ajunge la balamuc“, etc, pentru ca mintea nu poate pricepe la nivel analitic, dual acest fenomen decat dupa ce FIINTA SI-L ADUCE IN PROPRIA EXPERIENTA!,cu alte cuvinte, dupa ce renunta la siesi, la propriile credinte despre ceea ce Esti in fiecare moment Acum.

  Dimpotriva, reusind sa ajungi in punctul in care sa iti asumi responsabilitatea Lui Eu Sunt cel ce ESTE Acum, vei incepe sa traiesti cu Adevarat, te vei alinia cursului vietii si tiparului conform functioneaza punctul, dar si totul, in acelasi timp - Acum. „Regula este ca nu e nicio regula“. Singurele reguli ale jocului sunt barierele peste care nu poti trece individual cu mintea si credinta- (eu cred ca...). Cu alte cuvinte singurele lucruri care te limiteaza de la acest infinit punct de asumare si re-cunoastere sunt propriile tale credinte despre tine insuti.

  Poate nu am fost suficient de explicit, dar sa dau cateva exemple elocvente: Omul crede ca nu poate zbura, de aceea nici nu o face, insa sunt oameni care cred asta si o si fac, vezi exemplu aici. Daca un om crede cu tarie (cu toata fiinta) in orice moment acum, dincolo de orice gand sponsorizant de background care sa se opuna acele credinte, acel OM POATE ORICE! Si anume, sa se deplaseze prin timp, sa se biolocheze, sa folsesca telekinezia, clarauditia, clarvederea, levitatia, invizibilitatea si absolut orice va poate trece prin mintea uman colectiva - (egregorul) acestei ecuatii, devine posibil, cand individul CREDE CU ABSOLUT TOATA CONVINGEREA IN ACEL FENOMEN!

   De ce oare nu credem? De ce nu credem macar ca ziua de maine e mai buna? De ce nu credem cu tarie ca ne vom gasi un job mai bun, o locuinta mai confortabila, un „loc mai cum vrem noi sa fie“, de ce nu credem in valorile la care mintea tanjeste atat de mult,pemtru care te pune sa muncesti ore in sir in fiecare zi? Pentru doua aparent motive. Primul ar ca nu stii, nu ai auzit vreodata expresia „ORICE ESTE POSIBIL“ si cand spun asta nu te-ai gandit niciodata ca acel orice este posibil doar Acum, caci Acum este singurul Moment Viu din existenta. Al doilea este din pricina identificarilor si aici voi detalia un pic mai mult.

   Cand acest sentiment de „Eu sunt“ ajunge la convingerea suficienta in fiinta, si cand acesta intelege ca doar Acum exista, va intelege si cateva lucruri adicente acestor mari si importante aspecte a lui Tot ce Este si ce Nu este in acelasi timp. Va pricepe Nemurirea si faptul ca o are deja si nu e necesar sa tanjeasca dupa ea inafara Sa, si va fi inteles ca nu „s-a nascut“ si ca nu „va muri“ pentru ca  acela nu este de fapt in viata CI EL ESTE VIATA, pentru ca EL VA FI TOT CEEA CE ESTE!

  Desi ne-am dus un pic cam departe cu intelegerea conceptuala si intram pentru minte pe taramuri primejdioase, nu exista problema, daca deja nu ar exista solutie la ea. O alta dovada a faptului ca Universul sau mai nou Multiversul - (caci nu se mai discuta doar despre univers ci despre o infinitate de universuri, toate care se intrepatrund in acum, singura variabila care difera fata de varianta univers fiind variabila Timp, care, bineinteles nici aceasta nu este asa cum a perceput-o mintea - lineara, ci multipla.) este Strict Mental este faptul ca Fiecare individ percepe lucruri diferite, stari diferite, emotii si sentimente diferite, in Orice moment Acum, In Orice loc al Multiversului.

   Asta daca nu cumva mintea crede, (cu sensul de stie) ca noi oamenii suntem singurele creaturi autosuficiente si complete din multivers care defapt este propria inchipuire, propria Iluzie individuala! Si bun.. Ce-am aflat? Mai nimic. Daca nimic nu este de fapt, totusi ce Este? Universul este mental si deci este o iluzie, atunci ce imi ramane? 

   Imi ramane sentimentul minunat de Prezenta, de „Eu Sunt“, deci mi-am asumat raspunderea pentru faptul ca ceea ce vad cu ochii mintii, (cu sensul de perceptie) Este Strict propia mea inchipuire despre Orice si de fapt si Singura si spun asta ca doar Eu traiesc filmul acesta, Eu sunt Acela care va scrie aceste randuri si inafara de Mine nimic nu exista, pentru ca nu exista inafara sau inauntru, dreapta sau stanga, sus sau jos, viu sau mort, ci doar CEEA CE IMI ADUC MOMENT DE MOEMENT IN EXPERIENTA! 

   Si ce imi aduc in experienta? Absolut fluid si curgand in sensul in care sigur este necesar unui dumnezeu creator, raspunsul este ca... „nu conteaza“, si nu conteaza pentru un singur motiv, ca doar mintea superficiala limiteaza individul credintelor sale.

   „Faca-se voia Ta“ - dupa cum am mai subliniat si in alta postare, nu este deloc voia mintii superficiale care doar doreste, asteapta, tinde, etc, ci voia Sa, a singurului care Este, acelui Eu interior, acea voce cu care am inceput cand am ridicat aceasta lunga si greoaie serie de intrebari adresate cauzalitatii. Din identificarea Eului interior - (sentimentului de prezenta de Eu Sunt) cu mintea analitica si emotionala, deci (duala) apare falsa credinta de limitare. Mintea tinde sa se autoidentifice, instrumentul tinde sa devina stapan, sa preia guvernarea si sa isi asume in mode gresit si fals „eu Stiu“ si „eu Cred“, in loc de “Eu sunt„. Apare separarea lui „Tot Ceea Ce Este“ si al lui „Eu sunt“, in dual si exterior.. Astfel apare falsa senzatie de Tu, El sau alte pronume care de fapt nu exista, aceste ipostaze le voi numi de-aici inainte oglinzi.

   Punctul care tinde regasirea sa in intreg si intregul care cheama punctul intr-u intregirea sa, ce joc minunat. ☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺☻☺
   Aici un link cu o alta minunata explicatie a acestui fenomen de „Eu Sunt!“

♠♠♠

  Nu mai caut intrebari, nu mai are sens. Am aflat tot ce era de aflat, tot ceea ce stiu Este ca Nu Stiu, iar ceea ce stiu imi este suficient, stiu ca este necesar doar sa fiu, acum am doar de practicat. Ce anume? SA FIU. In fiece moment sa nu Uit sa Curg, sa fiu fluid si sa ma rearmonizez pe mine insumi. Toate circumstantele pe care mintea le mai percepe exterioare sunt cele in care inca are atasamente, inca se agata in curgere, ca râul care cara bustenii  din munte dupa o furtuna si sfarama si malurile la vale. Pe masura ce nu accept Oriceul in duala iluzie exterioara, pe aceeasi masura ea se repeta, tocmai ca sa mi-o asum. Odata asumata ea va disparea din manifestarea exterioara. 

   Ciudat, am vorbit atata si nu am spus nimic despre con-stiinta... Stiinta impreuna cu Ce? Cu cine? Aaaa, parca era un Eu la inceputul postarii, asa este dragii mei (eu) definitia corecta este:

STIINTA IMPREUNA CU MINE INSUMI!

„Mustele de pe Caciula“ Constiintei

    Va salut pe toti si va imbratisez. Va voi vorbi astazi despre „mustele“ de pe „caciula“ Constiintei. 
   Ori de cate ori reprimam in noi un Adevar acesta va incerca sa iasa la iveala cat mai curand si in cel mai neasteptat mod. Asta nu este o poveste ci o evidenta a propriei experiente. De ceva vreme imi rostesc mie Adevarul, cel mai inalt de care sunt capabil. Si nu numai mie, ci si celorlalti. Asa am ajuns sa fiu dat afara de la serviciu chiar in ziua in care cu seninatate imi scriam demisia, asa am ajuns sa imi indepartez „prietenii“, ce nu suportau adevarul ci doar acea cleveteala stupida a mintii, legand trecutul de prezent si considerandu-ma nebun. Am trecut si peste asta, mi-am vazut de drum. Ma „uit“ acum la oameni, la comportament si la cuvintele pe care le folosesc. Primul lucru care te intreaba un cunoscut, ce nu te-a mai vazut/auzit de ceva vreme este: „ce mai faci?“ tinzand cu mintea sa acopere bucata de timp in care nu a avut contact cu tine, pentru ca mintea lui considera o „normalitate“ sa „faci“ in permanenta cate ceva. Raspunsul meu, la fel, de ceva vreme este: „Nu fac, doar sunt“, care raspuns evident socheaza si blocheaza mintea pentru urmatoarea intrebare. Asta este adevarul meu: Eu exist! Eu sunt! Altii in schimb prefera sa faca, neoprindu-se nicio clipa cu mintea doar pentru a exista. Viata le este un tumult de ganduri, de probleme nerezolvate, de obiecte pe care si le doresc, de locuri in care isi doresc sa fie si nu sunt si acesta este motivul pentru care nu pot pricepe ce inseamna „sa fii“. Din neasumarea acestei mari responsabilitati, si anume Existenta proprie, acesti oameni nu traiesc, ci sunt morti! De ce afirm asta? Pentru ca este un alt adevar de-al meu, evident! Atata timp cat pentru tine „viata“ perceputa prin fiecare moment acum in care refuzi sa traiesti este doar o lupta pentru supravietuire esti ca si mort. Nu existi si nu Contezi pentru tine insuti! Te uiti stupefiat la lumea exterioara, crezand cu convingerea ca undeva, acolo este cauza nefericirii tale! Cineva are grija sa nu iti dea un slariu mai mare, un post mai bun, hrana mai sanatoasa, posibilitatea unei vieti mai bune si mai confortabile. Conspiratia la nivel mondial despre care se tot vorbeste peste tot in ultima vreme nu este deloc ultima sau cea mai mare. Faptul ca am fost sclavii sistemului de organizare, si in mare parte dintre noi inca suntem, nu mai este un secret pentru nimeni. Insa mai sus de asta mai exista o conspiratie pe care va este frica sa o vedeti, este Propria voastra conspiratie! Uneltirea propriei minti impotriva fiintei vostre. Sa ma explic.
   Pe scurt, si cu siguranta la nivel conceptual ati mai auzit asta, viata curge dinspre interiorul fiintei catre lumea exterioara si nu invers! Ce inseamna asta? Inseamna ca ceea ce manifesti in interior, (in ganduri, sentimente si emotii) se manifesta in exterior.Bla bla bla... cine are timp de prostii dinastea? Eu am treaba, tre sa imi iau copilul de la gradinita, apoi sa ii fac de mancare, apoi sa merg sa platesc factura, apoi sa spal rufe, apoi sa ridic coletul acela de la posta, apoi.....
    Hoooooooooooooo!!!! Hoooo! Opreste-te! Nu functioneaza daca doar la nivel ideatic „le stii“, le-ai auzit in trecere, ci doar daca „Te opresti din ceea ce faci“ si incepi cu adevarat sa Fii! Iti spun ca Esti creatorul propriei tale vieti, ca ceea ce Esti Acum iti va determina urmatorul moment al vietii. 
   Si ce Esti Tu acum? Esti doar o adunatura de ganduri, o minte care nu poate sta calma si linistita, esti un mort plutind intr-o mare de morti, esti neadevarul din viata ta, te minti pe tine spunandu-ti tampenii precum „ce sa-i faci? asa e viata“, „las ca intr-o zi“, „de maine ma apuc de...“stiu eu ca asa e bine“, „asa am invatat eu de la...“ si o alta mare infinitate de prostii si aberatii Neadevarate in sinea lor. Refuzand sa te „uiti“ la tine Acum, si nu cu ochii mintii ci cu cel al constiintei, nu traiesti decat pentru o clipa ce inca nu a sosit in viata ta! Asta implicit te conduce catre dezamagire si suferinta.
   Pe masura ce iti pui oprelisti in calea a ceea ce iti place cu adevarat din suflet, nu din minte, pe masura ce iti sustii prostiile altora, pe aceeasi masura te afunzi mai tare in aceasta orbire, in aceasta uriasa hazna mental superficiala, nevazand portile care ti se deschid, pentru ca te holbezi prea tare la cele care ti se trantesc in nas.
  Si aici apar lucrurile pe care le reprimi si care implicit le vei manifesta in calea ta in fiece zi fata de altii: violenta, frustrare, suparare, tristete, deznadejde, frica, teama de apropiere, teama de a vorbi deschis si liber, fobii de cele mai ciudate naturi, etc. De cate ori te minti pe tine insuti, spunandu-ti tie „las ca stiu eu“ mai apare cate o „musca“ pe propria-ti „caciula“. Dar nu vezi nici „musca“ nici „caciula“, caci tu esti afundat cu mintea in problemele existentiale, in lupta pentru a trai, si nici pe departe in linistea, bucuria jocului de a trai!
  Desi nu le vezi, „mustele“ roiesc pe „caciula“ constiintei tale, iar altii care sunt deschisi, care traiesc strict in Acum, care au o minte calma si linistita, doar se „uita“ la tine, la alegerile si preferintele tale si te citesc ca pe o carte deschisa. Omule, nu mai esti o enigma pentru Mine, nici nu e nevoie sa deschizi gura sa rost-esti ceva pentru a mirosi daca te-ai trezit din propria betie, daca ai renascut sau nu din marea moarta, daca ai fost cenusa si acum esti Pheonix. La ce ma ajuta asta? Imi ofera o lejeritate deosebita de a alege in fiece moment acum circumstante perfecte pentru mine, ocolind cu dibacie tot rahatul pe care il manifestati in credintele voastre mentale stupide.
  Te-ai enervat? Poi de ce ai facut asta? Tu esti cel care Este, ce nu intelegi? Cum te poti supara pe tine insuti? Enerva pe tine insuti? Cum poti fi altceva decat iubire? Decat strict impartasirea adevarului interior? Altceva decat pace si liniste? Ma uit la tine si observ in tine scanteia, esenta divina si afirm ca esti minunat, insa pe cealalt parte rad in mine cand „vad“ cate prostii debitezi, rad cand ma uit la Mine cel care eram, rad si inteleg ca nu e nimic altceva de facut! Tu ce faci pentru a scapa de „muste“? Totusi, chiar nu simti nimic sa te apese pe suflet? Nici macar oboseala din lupta zilnica pe care o duci? Nici faptul ca ai imbatranit prematur? Nici faptul ca te otravesti zilnic cu fel si fel de prostii, considerate de catre altii „comestibile“, ba au si etichete pe ale care iti ridica semne de intrebare, nici faptul ca apelezi la farmacii si medici sa „te vindece“, insa acestia la fel de orbi ca tine te otravesc mai tare cu alte toxine si radiatii? Chiar nu pricepi ca TU ESTI CAUZA TUTUROR NEIMPLINIRILOR SI NEFERICIRILOR DIN VIATA TA? Intrebarea mea este daca ti-a mai ramas in tine macar demnitatea sa recunosti tie ca aceste cuvinte macar te supara, cand de fapt ar trebui doar sa iti traga un semnal de alarma asupra a ce ESTI in fiece moment?
  Mai ai vointa? Mai ai putere? Nu sa lupti, caci asta ai facut o viata, ci sa te opresti si sa STAI. Nu observi ca oamenii se grabesc catre locul in care sa poata STA, dar tind sa nu mai ajunga niciodata acolo si sa se piarda pe drum in cursul evenimentelor? Acesta este visul american care a fost „vandut si implementat“ cu dibacie in mintile tuturor, si anume traiul pentru un moment care inca nu a sosit in viata TA!
   Ai muscat bine momeala si chiar in acest moment in care iti vorbesc traiesti sub valul iluziei acestui murdar joc al unora ce au stiut dintotdeauna ca conduca prostimea, sa le ascunda minunata realitate chiar dupa proprii ochi ai mintii tale.
   Ce Esti acum? Cata ura ai in tine? cata sete de razbunare? cata frustrare adunata? Pe cine esti suparat de fapt? Ti-ai vazut vreodata adversarul in fata? Cel care este „vinovat si responsabil“ de toate relele din viata ta? Nu cumva esti tocmai TU acest adversar? Cu cine te lupti? Impotriva cui esti daca nu impotriva TA? Asa este! Lupti impotriva Ta si asta pentru ca te uiti la lumea exterioara cu separare in minte fata de ea, insa ceea ce nu vezi de fapt este ca TU ESTI LUMEA TA EXTERIOARA SI TOATE CIRCUMSTANTELE EI! Si ce manifesti in fiece moment acum? In fiece moment cand viata iti scoate in cale „intamplari“ in care tu sa intri cu seninatate si sa le accepti, sa te ierti, sa te vindeci de vechile credinte mentale si de ceea ce ti-ai sustinut gresit de veacuri?
   Te rog, inca nu e tarziu caci este Acum, uita-te in ADEVARATA TA OGLINDA INTERIOARA SI AFLA CINE ESTI CU ADEVARAT! E pacat de tine sa ramai mort, si spun asta pentru ca Tu esti parte din Mine, Eu te „vad“ si nu pot sta ignorant la acest macel mental pe care il manifestati unul fata de celalalt, crezand ca va veni o zi, in care toate problemele voastre vor disparea.
  Acea zi, acel moment exista cu adevarat, dar numai cand te vei alinia cursului vietii, cand nu te vei mai impotrivi, si iti vei tine ATENTIA pe tine, pe ceea ce gand-esti si si pe ceea ce manifesti clipa de clipa.
   Iti este greu? Nu mai poti? Atunci ASCULTA-MA! Si acest „MA“ de la sfarsitul formularii “asculta-ma„ nu sunt eu Ioan Cosmin, nu sunt eu persoana pe care o vezi cu ochii si zici ca a innebunit, ci este VOCEA CONSTIINTEI CE TIPA MUT LA TINE PENTRU CA TU AI URECHI DE AUZIT DOAR PENTRU PROPRIA-TI MINTE PERFIDA SI LACOMA de probleme, de dorinte, de locuri, de persoane, de conjuncturi, de situatii si idei...
  Ce poti face? Nimic! Te rog, nu fa nimic! Niciodata! Stai, a venit vremea sa te odihnesti, sa iti dai un reset, sa iti linistesti mintea obosita de atat timp cat a luptat impotriva ta. Alege o metoda, o tehnica din multitudinea care exista. Se numeste mediatie, sau A STA pur si simplu golindu-ti capul de ganduri. Observa-ti respiratia, constientizeaza-ti fiecare moment pe care il traiesti uitandu-te la TINE si nu in jurul tau.
   Macar incepi sa simti cum iti roiesc „mustele pe caciula“ Acum? Daca ma consideri nebun iti multumesc, daca ma intrebi care musca, sau care caciula iti urez navigare placuta in marea moarta plina de morti.
   EU prefer sa traiesc, este magic, miraculos si cu adevarat minunat acest trai in momentul acum, fara a avea nicio grija asupra urmatorului moment din viata ta.
   Starea de confort mental pe care o cauta mintea nu exista sub forma in care te agiti sa o gasesti, ea a fost „fabricata“ tocmai pentru a te tine sclav sub propriile tale credinte.
  O seara excelenta va doresc in continuare, si sper ca macar v-am pus... din nou pe ganduri :))) dar poate in sensul in care era necesar sa ganditi!

Rugaciunea “Tatal Nostru“ - Traducere pentru cei ce nu “Vad Sensul Cuvintelor„

        Dupa cum afirma si titlul postarii voi “traduce“ aceasta rugaciune pentru cei ce „nu au urechi sa auda“ inca, si pentru cei ce “nu au ochi sa vada„. Voi scrie intai rugaciunea asa cum Este ea, asa cum preabine o stiti cu totii, ulterior luand fiecare vers/sintagma in parte si descriindu-va sensul ei profund:

„Tatal nostru

Tatal nostru care esti in ceruri,

Sfinteasca-se numele tau,

Vie imparatia Ta,

Faca-se voia Ta,

Precum in ceruri asa si pe pamant.

Painea noastra cea de toate zilele

Da-ne-o noua astazi.

Si ne iarta noua greselile noastre,

Precum si noi iertam gresitilor nostri.

Si nu ne duce pe noi in ispita,

Ci ne izbaveste de cel rau.

Ca a ta este imparatia si puterea si slava,

 A tatalui si a Fiului

Si a Sfantului Duh,

Acum si pururea

si in vecii vecilor. Amin.“

Si Acum, versiunea “explicata“:

“Tatal Nostru“ - Este Sinele Superior sau intr-un cuvant Supraconstientul, Este Dumnezeirea din fiecare Om.

“Care Esti in ceruri“ - arata existenta Supraconstientului in planuri inalte ale constiintei, Ceruri = niveluri de vibratie. Fiind vorba de ceruri la plural, „cer“ fiind si termenul folosit in radiestezie pentru masurarea constiintei.


„Sfinteasca-se numele Tau“ - Numele, sau numenul in descrierea stiintei secrete kabbalice Dumnezeu apare ca avand 72 de nume distincte, fiecare dintre ele folosit doar in anumite circumstante, unele dintre ele fiind chiar de nepronuntat pentru profani. „Sfintirea numenului“ Este o re-cunoastere profunda a divinului sacru nemanifestat, si slavirea Sa in rugaciune, re-cunoasere, manifestare. Aceasta sfintire - slavire reprezinta tocmai smerenia mintii superficiale in fata puterii divine nemanifestate, aduse intru manifestare, re-descoperire tocmai de individ, in El insusi, care nu Este altceva decat parte din Intreg, din UNU, venit aici tocmai cu scopul re-cunoasterii de sine, re-integrarii armonioase in Tot ce Este. Redumnezeirea fiecarei fiinte in scopul reintoarcerii Akasha.

„Vie imparatia Ta“ - afirma reintoarcerea in Imparatie, Malkutul kabalistic, regatul, in fuzionarea fiintei in armonie spirit - trup. Cum spiritul estre androgin, deci in fiecare parte masculina se regaseste si un feminin si invers, transcederea, „Imparatia“ nu este altceva decat iesirea din dualitate, atingerea punctului zero al fiecaruia dintre noi, armonizarea si reechilibrarea fiintei in raport cu floarea vietii.


„Faca-se voia Ta“ - odata inteles fenomenul ca deja avem tot ceea ce ne dorim, ca toate „nevoile“ exterioare fiintei provin din atasament si din identificarea Eului cu persoana, intelegem si fapul ca Nu avem de FACUT Nimic, avem doar de Existat, de curs odata cu momentul Acum, iar acest „Faca-se voia Ta“ se refera la aceasta lina curgere a Supraconstientului, a Divinului din fiecare intru fiinta. Sa se indeplineasca Voia cea mai inalta a constiintei si nu voia mintii duale care este analitica, care tanjeste dupa nevoi exterioare, care „iubeste“ cu atasamente. Deci „Voia Ta“ este abandonarea in fata mintii superficiale, non identificare cu persoana - cu vehicolul in care calatoreste spiritul. „Voia Ta“ Este doar Acceptarea tuturor ipostazelor din viata individului, pentru ca acesta ajunge sa „Vada“ ca lucrurile curg dinspre spirit inspre fiinta, dinspre imaterial (eteric) catre materie.


„Precum in ceruri asa si pe pamant“ -  recunoasterea divinului din tine, Cel care locuieste „in ceruri“ in vibratiile cele mai inalte - cele lipsite de forma sau expresie, rearmonizarea frecventelor inalte in conformitate cu Legile naturalului, cele ale Iubirii Neconditionate.


„Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi“ - multi dintre cei ce „vad“ stiu ca nu hrana materiala este cea care ne hraneste ci energia, hrana spiritului, lumina si pacea interioara, starea de calmitate si de liniste a mintii. In aceasta stare in care mintea nu manifesta uragane de ganduri si doar atat, „Voia Ta“ se realizeaza de la Sine, fiinta se armonizeaza din interior catre exterior, caci energia, hrana spirituala abunda. Aceasta stare meditativa, aceasta liniste mental - emotionala este starea in care „painea“ - hrana spirituala Este si atat, curge odata cu fiinta.


„Si ne iarta noua greselile noastre“ De cate ori ne impotrivim curgerii cu mintea, de cate ori nu avem mintea limpede si linistita, „gresim“. In fapt nu exista termenul de greseala ci doar de experienta trecuta. In schimb atunci cand ne aflam in stare mentala sau emotionala, din identificarea cu persoana apare in mintea superficiala notiunea de „Eu stiu“ in loc de „Eu sunt“. Aceasta stare este chiar mai grava decat ignoranta, pentru atunci cand esti convins Tie insuti ca „Stii“ lucruri devii inchis Abundentei universale, devii inchis canalului prin care divinul curge in tine. Aceasta „iertare a greselilor“ este de fapt o responsabilizare a faptului ca individul a adus in manifestare altceva decat „Voia Ta“ si anume voia mintii sale, moment in care armonia florii vietii individului incepe sa se strice. Rugaciunea fiind facuta si adresata divinului din noi, presupune aceasta rearmonizare, aceasta responsabilizare a faptului ca a gresit „cu fapta, gandul sau cuvantul“ fata de El insusi. Curgerea fiind din interior catre exterior, de la cauza catre efect, nici nu exista alta posibilitate de armonizare, decat Asumarea intregii activitati mental - emotionale prin Atenta lor supraveghere si alchimizare, de la ceea ce individul percepe ca fiind disarmonios, catre ceea ce tinde sa creada ca este armonios. Aici apare termenul de greseala, insa el nu exista de fapt!


„Precum si noi iertam gresitilor nostri“ - daca greseala nu exista, fireste nu exista nici notiunea de iertare, insa aceasta comparatie intre „iertarea noastra“ si „noi iertam gresitilor nostri“ ne spune faptul ca fiind „construiti“ „dupa chipul si asemanarea Sa“- deci Perfecti, noi insine suntem Dumnezei creatori. In actul nostru de creatie, cel al momentului Acum, de multe ori observam faptul ca o intentie trecuta, deci deja aflata in experienta ar fi putut avea alta natura si anume natura acceptarii decat cea a impotrivirii, natura iubirii neconditionate a Tot ceea ce Este, decat alegerea unor iubiri mici, separatiste, provenite din confundarea lui „Eu Sunt“ cu identificarea mentala „Eu sunt persoana“.


„Si nu ne duce pe noi in ispita“ - Ispita, sau tentatia este nazuinta mintii superficiale in manifestare catre exterior, asa cum a fost obisnuita de sute de mii de ani. In aceasta manifestare catre exterior, cand dualitatea inca nu e transcesa si identificarea spiritului care Este cu persoana, starea de iubire neconditionata nu exista, de fapt Iubirea nu exista, desi ne pretindem noua in mod Fals ca iubim. Din aceasta dualitate se naste falsul concept de Tu, de El, cand in realitate nu exista decat Eu - constiinta, cea fara de inceput si cea fara se sfarsit. Din realizarea mintii ca fiinta este de fapt o persoana, care, evident s-a nascut candva, deci va muri candva, apare notiunea de Timp, care curge linear si implacabil dinspre viata catre moarte. Din uitarea Existentei (Eu Sunt) si atat, uitam si iubirea neconditionata care este de fapt Iubirea fata de Sine, aparand Frica, polul opus al iubirii, din care se nasc toate scuturile si toate gardurile pe care individul si le pune in calea curgerii libere gen: Intimitate, Legalitate, Moralitate, Normalitate, Apartenenta, Nevoie, Dor - dorinta, Suferinta, Depresie, Drama, Suparare, Tristete, toate provenind din neasumarea faptului ca nu te-ai nascut si nu vei muri, ca doar Existi Acum si ca acesta Este de fapt Unicul Adevar, restul fiind iluzie. in concluzie, „ispita“ este calea mintii superficiale si nu Calea Inalta a Spiritului.


„Ci ne izbaveste de cel rau“ - vine ca o completare la afirmatia anterioara, acest „rau“ nefiind altceva decat tot o privire din dualitate in care mintea imparte lucrurile in polaritati: bine - rau, cald - rece, sus - jos. stanga - dreapta, etc. „Izbavirea“ Este de fapt asumarea fiintei si alchimizarea Tuturor starilor, gandurilor, sentimentelor, emotiilor dinspre interior catre exterior, dinspre Frica intru Iubire Neconditionata. „Rea“ este doar manifestarea in mintea superficiala care prinde individul in propriul cerc vicios - valul Maya al legii cauzalitatii - cauza - efect si din nou cauza pana in momentul asumarii, pana in momentul nonegotic in care individul accepta situatia adusa in experienta chiar de El Insusi tocmai pentru a fi re-mediata si re-acceptata. Orice „intamplare“ din „viata“ este o lectie neasumata a scolii vietii. In momentul in care individul se va responsabiliza si va sta vertical bazat pe adevarul interior cel mai profund, acesta va fi inteles Cauza initiala a manifestarii efectului, si acesta nu se va mai repeta in manifestarea Exterioara, deoarece a fost o lectie Asumata si Inteleasa. Nu exista un „rau“ exterior, un bau-bau de care sa ne apere efectiv cineva, toate mentalizarile catre existenta vreunui loc gen „iad“ sau „diavoli“ fiind strict nascute din frici si identificari cu corpul, cu mentalul superficial, cu animalul.


„Ca a Ta Este Imaparatia si Puterea si Slava“ - nimic mai Adevarat! Universul este mental conform primei legi a Kybalionului, deci el exista diferit in acceptiunea fiecaruia dintre noi. A crede ca „ceilalti“ gandesc, observa, sau simt precum „tine“ este o grava eroare care te va conduce strict catre suferinta. Despre „Imparatie“ am vorbit mai devreme, deci am aflat ce este, iar „Puterea si Slava“ sunt argumentele motivationale profunde ale fiecarei fiinte de a evolua de la o intelegere metala a lucrurilor, catre una de acceptare si integrare a Tot Ceea Ce ESTE! Vointa idnividului de a se lasa liber, de a curge intru spirit si odata cu acesta rezida din aceasta „Putere“ interioara, iar „Slava“ nefiind altceva decat Multumirea si Recunostinta adusa Supraconstientului, divinului din „noi“, bine-cuvantarea fiecarei circumstante individuale.


„A Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh“ - Iata ne intalnim cu trinitatea, cu aceasta legatura ce apare mai peste tot, psihologii au numit-o: Constient - Subconstient - Supraconstient. In momentul asumarii „lectiilor de viata“ neasumate, fie ca vorbim despre violenta, despre rautate, avaritie, materialism, lacomie, ura, invidie, frustrare, mandrie si multe altele, legatura intre „Tata“ si „Fiu“ - intre Supraconstient si Constient se intareste, devine tot mai puternica, tocmai pentru ca individul isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce Este, pentru ceea ce rost-este si pentru ceea ce manifesta. Aceasta legatura invizibila, intangibila si nemateriala intre „Tata“ si „Fiu“ este facuta prin „Sfantul Duh“ - sau altfel spus Subconstient, care nu este altceva decat executorul credintelor individului. Subconstientul functioneaza ca cel mai complex program de operare a celui mai performant calculator vreodata descris, el fiind doar puterea fara decizie, doar executantul fara manipulant, doar sistemul de operare fara utilizator. In momentul in care individul isi asuma Constient lectiile de viata, acesta va incepe sa Re-programeze acest infinit program de calculator in mod Constient, realizand ca El - individul Este de fapt Propriul si Unicul utilizator al calculatorului sau! Cu alte cuvinte Toate Gandurile, Sentimentele si Faptele intamplate deja nu sunt decat frecvente energetice trimise (programate) catre Subconstient - „Sfantul Duh“, care nu stie de gluma si face tot posibilul sa le atraga in manifestare in urmatorul moment Acum. De aici avem de inteles ca in starea de veghe avem de mentinut o alerta ATENTIE nu in exteriorul nostru, nu la ceea ce manifesta altii, ci PE PROPRIA FIINTA! Si anume Atentia trebuie sa supravegheze TOT timpul Gandurile, Emotiile, Sentimentele, Starile, si/sau posibila identificare a individului cu vreuna din astea! Aceasta este dragii mei starea de curgere libera dinspre interior catre exterior, dinspre „Fiu“ inspre „Tata“ prin reprogramarea „Sfantului Duh“, care asculta Numai si Doar de voi insiva si de Nimeni altcineva. Voi sunteti minunatii creatori ai „vietii“ voastre, al fiecarui moment Acum ce vi-l atrageti in manifestare! Deci unde va este ATENTIA, acolo va va fi si Manifestarea!


„Acum si pururea si in vecii vecilor“ - Acum se refera Doar si Strict la acest fin prezent, fara insa a il putea delimita in minute sau secunde. Tot acest  „Acum“ Este cel care rezida in mod direct din „Eu sunt“ si Constiinta, si Este de fapt Singurul moment Viu din „viata“. Trecutul este doar amintire si experienta, iar viitorul este inca nemanifestat, este improbabil, „viata“ insasi fiind explorare in necunoscut si nu vreo stare de confort mental. De aceea valenta momentului Acum este atat de puternica incat Aici si Acum doar ai puterea de a alege, de a schimba ceea ce nu iti place. „si pururea si in vecii vecilor“ nu se refera deloc la linearitatea timpului, la falsa impresie a curgerii sale dinspre minus infinit catre plus infinit, ci ne este dat doar pentru a Intari afirmatia de Acum. Cuvantul „pururea“ arata perenitatea, tendinta de intotdeauna, de mereu, iar „vecii vecilor“ nu se refera la veac, nu face referire la timp ci doar sugereaza fin puterea si maretia miraculoasa a traiului in maretul Moment Acum.


„Amin“ - Este o puternica afirmatie care intareste cele afirmate anterior, cu sensul de Asa sa fie!


   Si acum, fara atat de multe cuvinte, pentru ca se pare ca ne pierdem printre ele, rugaciunea „Tatal Nostru“ tradusa mai sumar:


  Tatal Nostru (Inalt Sine Superior, Supraconstient), a carui existenta curge dinspre vibratii inalte (ceruri), Sfinteasca-se numele Tau (recunosc profund in Mine aspectul Divin si il slavesc), Vie imparatia Ta (Eu fuzionez prin Armonie intre Spirit si Trup, caci fuziunea este Vie - plina de „viata“), Faca-se voia Ta (aleg in mod Constient sa urmez si sa indeplinesc cele mai inalte puncte de vedere ale fiintei Mele in numele Adevarului Meu suprem Interior), Precum In Ceruri asa si pe pamant (aducand nivelurile inalte de vibratie intru fiinta si manifestare). Painea noastra cea de toate zilele dane-o noua astazi (deschide-Mi Calea catre Supraconstientul din Mine si adu-mi in momntul Acum Experientele de care „am nevoie“ pentru implinirea mea pe toate planurile), Si ne iarta noua greselile noastre (si imi re-cunosc in mine momentele cand din propria-mi experienta nu am fost armonie cu Lumina Mea interioara, cu Calea data de Tine, si constientizandu-le nu le voi mai repeta), precum si noi iertam gresitilor nostri (in asemanare cu circumstantele in care constientizarea se face strict in momentul Acum, atunci cand Eu invat din Toate aspectele „vietii“ Mele si „iert“ - re-invat sa Iubesc si sa imi asum raspunderea pentru Tot ceea ce Sunt) si nu ne duce pe noi in ispita (si ajuta-ma sa imi intorc toata Atentia asupra fiintei Mele si asupra a ce Eu Sunt - nu ma lasa sa manifest dual catre lumea iluzorie ce ma inconjoara), ci ne izbaveste de cel rau (si ajuta-ma sa nu mai privesc lucrurile separat, dual, ci ca pe un minunat intreg, ajuta-Ma sa nu ma mai identific cu persoana - corpul de carne animalic). Ca a Ta este Imparatia si Puterea si Slava (caci doar asezandu-Ma in curgere odata cu „viata“ voi simti in experienta fuzionarea cu intregul si puterea lui UNU si deja Esti salvit pentru asta Inalt Sine Superior) a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh (atest in mine puternica legatura intre starea de Constiinta, de constientizare a constientei - aplic in Mine aceste lucruri, nu le cunosc doar la nivel mental si conceptual, las curgerea libera intre Constient si Supraconstient prin reprogramarea subconstientului meu otravit de generatii ce au manifestat doar in dualitate), Acum si pururea si in vecii vecilor (si re-constintizez ca Nu exista alt Timp inafara momentului Acum, deci toate cele afirmate, gandite sau simtite se manifesta ACUM.
Amin (Asa sa fie! Intaresc cu aceasta afirmatie cele spuse, gandite si simtite)!