Adsense

joi, 27 septembrie 2012

Universul mental!

Va imbratisez in inima. Nu am mai scris de ceva vreme, insa am fost atent la ceea ce se petrece in Acum. Vreau sa va vorbesc cateva cuvinte despre aceasta etapa tranzitorie ca toate celelalte prin care ne regasim.

   Pasind prin proaspatul miros de frunze moarte al toamnei meditam. Simteam in inima o bucurie imensa, una ce oricat as fi incercat sa o exprim in cuvinte, gura para imi era inclestata, iar cuvintele paleau in fata aceste maretii interioare. Intelesesem in mine o mare lectie, lectie ce parea ca mi-o asumasem in urma cu multa vreme. Nu era sa fie asa, ma tot loveam de acest lucru si nu pricepeam unde este cheia misterului dezlegarii acestui puzzle atat de complicat. In mine, evident.

   Lectia pe care nu mi-o asumasem complet este practic si primul principiu hermetic: Universul este mental! Cu alte cuvinte Tot ceea ce entitatea percepe ca fiind realitate, este nimic altceva decat un film holografic, o inregistrare in cortex a unor imagini, senzartii, perceptii. Evident acest film trebuie sa fie unic pentru fiecare entitate intrupata, altfel nu se poate. Deci fiecare dintre noi traieste propria nebunie, nebunii ce par a se intrepatrunde intre ele, la nivel de intelegere, insa nu se poate sa ne inselam mai tare crezand acest lucru despre realitatile individuale.

   Am fost re-nascut odata ce corpul minte ego a fost pus sub observatie interioara, odata ce constiinta cristica si-a inceput salasuirea in Mine. de atunci Totul, si anume perspectiva de a privi lucrurile s-a schimbat, intelegand ca pasii ce ii am de pasit sunt in interior si am renuntat treptat la iluzia lumii materiale. Pe masura ce paseam mai mult catre mine, pe aceasi masura ma re-descopeream, clipa de clipa, intelegand in in fiecare moment acum muream pentru a ma renaste, iar ceea ce totusi lasa amprenta vietii, a unei continuitati era doar iluzia lumii exterioare.

   Dar ea este o himera, o fantoma ce pare al dracului de reala, ba unii se uita de veacuri la ea si o tot analizeaza, o tot sectioneaza mental, o numesc materie si cred cu convingere ca ea ar fi responsabila de existenta. bietii de ei, nici nu se pot insela mai tare, insa cum universul este mental si fiecare are propriul film al realitatii, bazat pe propriile credinte, nimic exterior lor nu ii va determina sa paseasca catre un alt nivel de intelegere, inafara propriei cautari interioare. Atunci cand cautarea devine interioara si nu o banala rascolire a aceleiasi iluzii a materiei holografice, intelegerea capata noi sensuri pentru entitatea respectiva.

   Evident substanta universului este Constiinta si nu materia, insa nu despre asta vreau sa discut aici, ci despre strict faptul ca universul este mental si ce avem de inteles din asta. Ce putem sublinia aici, pentru a ne aduce in propria intelegere functionalitatea corecta si non falsa a sa? Evident entitatile aflate in evolutie spirituala aici si acum au grade si niveluri total diferite de intelegere si acceptare a Totului, evolutii ce au loc pe parcursul a zeci si zeci de incarnari, si acest lucru ne conduce catre intelegerea naturii diversitatii si unicitatii entitatilor aflate in manifestare. Cosntient sau subconstient, treaz sau hipnotic fiecare evolueaza sau involueaza conform unei matematici nevazute si neintelese, ce ne uimeste totusi cu precizia ei uimitoare se transcede moartea, timpul si spatiul. Ceea ce vreau sa subliniez insa este faptul ca substratul ce lega aceste realitati nevazute si nestiute intre ele este tocmai mintea universala, cea care le-a vazut pe toate, le stie pe toate si trecut si prezent si viitor pentru ca ele se contopesc oricum in acelasi acum. legand acesta notiune de pricipiul polaritatii:
(Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are doua extreme;asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sint decit neadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate) observam ca a patra dimensiune - timpul este cea al carei paradox se poate concilia in acum si ca viitorul si/sau trecutul nu este altceva decat o diferenta de grade pe scara evolutiei.


   Ce putem face in schimb ca entitate aflata acum si aici, mai ales cand tot acum ni se ofera Gratis lectii de viata pe care nu vrem sa le pricepem, si cand spun nu vrem, acest „nu vrem“ se bazeaza doar pe false credinte individuale, pe neadevar preluat si instalat in mintile individuale la rangul de „asa este“ si nimic nu poate schimba asta? Putem incepe sa avem discernamant intre adevarurile si falsitatile ce ni le sustinem moment de moment. Adevarat este faptul ca un adevar descoperit in noi insine sparge in farame alte falsuri sustinute de veacuri si astfel ne apropiem de sursa, treptat, pe masura ce rupem lantul minciunilor sadite in noi insine cu maiestrie de catre altii ai apoi sustinute cu tarie chiar de noi insine.

   Cum pot ajuta eu ca spirit trezit pe altii? Nu pot. Nu functioneaza varianta de a turna informatie si adevarul meu altora pe gat, pentru ca in aceeasi masura, adevarul meu interior, in urechile unuia netrezit, hipnotic inca, pare total fals, poate chiar nebunie. Astfel, asumandu-mi faptul ca universul este mental am doar de acceptat, pentru ca din neacceptare vine frustrarea. Ok, insa cum pot accepta Totul asa cum este, fara sa modific nimic, fara sa caut sa fac cunoscut in urechile surzilor adevarul meu interior? Simplu! Este lesne de inteles ca dumnezeu este cel ce gandeste prin noi, cel ce permite fiecarui atom, fiecarei molecule sa existe si sa manifeste. In aceasta manera ar fi stupid sa incerc a-L convinge eu cu mintea mea pe dumnezeu de ceva? el oricum stie Totul, pentru ca El este deja Totul. Singura mea cale catre Mine insumi este nu acceptare, caci nu am ce sa accept, ci mai degraba intelegerea faptului ca nu am nimic de acceptat. Totul chiar Este exact asa cum ar trebui sa fie, cu siguranta Totul se petrece exact asa cum ar trebui sa se petreaca. Ceea ce tindem sa cautam in pretinsa lume exterioara, de orice natura nu ne este relevat, pentru ca nu are cum, ne uitam in acelasi fals sens in care ne-am uitat mii de ani, atunci cand ne uitam in exterior, cand cautam intelegerea in exterior doar ne inselam pe noi insine, oricat ne-am crede indreptatiti sa facem ceea ce facem.

   Iluzia este captivanta, tocmai de asta si pare atat de reala si nu arata ca vreun desen animat sau mai stiu eu ca ce sumara schita a vreunui artist nepriceput. Sunt multe entitati ce vin aici la scoala pamant iar scoala insasi consta in ciocnirea influentelor mental - emotionale ale acestora, congruente ce nasc si realitatile dealtfel. Atunci cand ne asumam aceasta intelegere, ne asumam implicit faptul caci doar si strict ce vine spre noi prin REZONANTA avem de inteles, de ascultat si/sau de influentat. bineinteles intr-un mod constient daca este posibil. Astfel, nu mai cauta, niciodata, nicaieri, ci mai degraba descurca-te cu lectiile ce vin zilnic catre tine, caci ele sunt, si sunt doar pentru a te ajuta sa cresti in intelegere. Ce as putea sa accept stiind ca totul este o iluzie, ca forma este o fantoma, ca materia nu exista? Nimic, este suficient sa stiu si sa imi reamintesc mereu aceasta, sa nu ma confund in marea efectelor inconstiente tridimensionale, presupus interrelationale. Doi factori ne sunt in permaneta de ajutor, unul se numeste Atentie, iar celalalt se numeste Vointa. Vibratia face legea, iar Totul este vibratie si nimic mai mult. Traim intr-o lume in care nu avem urechi sa ascultam, dar in care ceea ce noi numim materie este Sunet. Oriceul vibreaza pe diferite frecvente, ceea ce condenseaza nascand drept ceea ce numim materie. Cauza materiei insa este vibratia.

   Deseori avem impresia ca avem de „impartit“ diverse situatii cu altii, dar acest lucru provine doar din neintelegerea adevarului, care oricum este Unu singur. Neasumarea individuala a Cuvantului, a constiintei cristice, naste neintelegeri, naste ciocniri nearmonice intre diversele puncte mereu in miscare ale mintii universale. Ce se naste din acest haos, din aceasta „miscare browniana“ a gandurilor si emotiilor? Exact - realitatile individuale, oricat de impartite ar fi parerile, ele nu sunt altceva decat o suma a unor concluzii ce au la baza falsul sau adevarul individual. Iisus spunea : pomul se cunoaste dupa roadele sale, si judecand logic, putem intelege cum arata „pomii“ individuali si cum arata „pomul“ umanitatii, el este inca prea evident impartit de dualitate, de analiza ieftina intre bine si rau a mintii superficiale ce taraste dupa sine in ritmul pendulei, masele inainte si inapoi, precum o neobosita furtuna ce dureaza de foarte multi eoni.

   Va urez tuturor un soare pe cerul furtunii neintelegerilor personale, unul interior evident, care sa va lumineze calea si sa va i-lumineze pe voi insiva, sa va aduca in sanul intelegerii  lui Unu ce salasuieste in noi toti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu