vineri, 4 mai 2012

semne - coincidente - sincronicitati...

   Va imbratisez dragii mei. Astazi va voi vorbi putin despre „semnele“ ce apar in traseul fiecaruia, cele pe care mintea tinde sa le considere strict intamplari si sa nu le dea prea mare atentie sau importanta.
   Dupa cum bine am explicat in postari anterioare, Totul este infoenergie, in concluzie cum te astepti sa iti vorbeasca copilul interior daca nu prin toata perceptia ta? Intr-adevar exista „semne“ care sunt mai evidente, care sunt mai de urmat decat altele, semne care aproape te socheaza prin „coincidenta“ cu care se suprapun peste momentul acum, sunt vorbe pe care le auzim in treacat pe strada, care ne atrag atentia, sunt intamplari in viata fiecarui individ care il marcheaza, insa multi nu si le explica, habar nu au de ce au aparut, care este rolul lor si ce mesaj vor sa transmita. Plec din nou de la Lege, de la prima: „Totul este spirit, Universul este mental! Kybalion. Asta ne spune marele adevar ca tot ceea ce percepem este iluzia proprie a fiecarui individ. Ok, daca stim si intelegeam asta mai departe chiar este simplu. Nu exista nimic inafara perceptiei mele, deci tot ceea ce Eu observ in perceptia mea, s-a intamplat deja, are un rost, are o cauza bineinteles. Cand individul functioneaza pe modul minte - programata ii este foarte greu sa observe aceste semne, desi ele sunt peste tot in jurul sau, insa NU SI IN PERCEPTIA PROPRIE, acesta pare sa ignore, efectiv sa nu „vada“ acele evidentze din filmul sau care i-ar spune atat de multe lucruri daca ar privi la ele. Pe masura ce individul le ignora si tinde doar cu mintea in vreun confort sau siguranta a zilei de maine, indiferent de circumstantele pecuniare si stabilitatea sociala, semnele din propria perceptie tind sa se amplifice pana in momentul in care individul se va uita la ele cu atentie, le va urmari si isi va da seama ca viata are un alt curs decat cel pe care si-l sustinea cu mintea.
   Cum am stabilit deja ca perceptia este individuala, intelegem acum de ce unii „vad“ semnele si altii nu, desi sunt acolo pentru toata lumea. Chiar daca ne uitam atent la oriceul din viata noastra, si sunt constient de faptul ca blogul meu nu este citit de ignoranti, observam ca pana si cuvintele trecatorilor de pe strada sunt „semne“, „mesaje“ pentru noi, altfel ele nu ar aparea daca nu ar avea „ceva“ de transmis. Astfel aflam ca dumnezeu ne vorbeste prin tot, si cand incepem sa ne uitam mai atent la tot, vedem parca din ce in ce mai multe „semne“ cum ca copilul interior da semene de trezire si casca plictisit de somnul milenar. Ce sunt de fapt aceste semne? Nu pot sa mi le imaginez pe ale vostre, insa va spun cateva din propria mea experienta si perceptie. Una este o sticla de bere, cumparata de la un bar in centru vechi, cand incepusem deja sa ma abandonez in fata mintii. Aceasta sticla m-a socat foarte tare, inainte sa beau din ea am observat ca avea un „defect de fabricatie“ si anume o inima perfecta conturata in peretele sticlei. O inima? ce imi spunea asta? ca am ales corect calea inimii si sa nu ma las batut? Probabil. Ulterior acestui moment mergand pe straga aiurea, cu castile in urechi, ridicandu-mi privirea la un colt de strada vad o reclama mare de la orange parca, pe care scria „NELIMITEAZA_TE“... Am zambit si mi-am promis ca asa voi face. Astea fiind doar doua mici exemple, pe  care le enunt acum, insa au fost zeci si zeci de sincronicitati, momente in care doar ma uitam la telefon si el incepea sa sune, momente in care cautam ceva si apare atunci cinvea care imi aduce acel „ceva“, deci o gramada de sincronicitati si evidente pe care alegeam constient sa nu le mai ignor cu mintea, crezand sa sunt simple intamplari. Pe masura ce eram mai atent la propria mea perceptie, pe aceeasi masura, lucrurile tindeau sa capete alte valente, deveneam din ignorant - ascultator, din agnostic - smerit, din revoltat - recunoscator mie, pentru ca eram in stare sa observ finetea cu care toate aceste mesaje se contopeau in unul singur: Urmeaza-ti calea! Cu incredere! Abandoneaza-te in fata mintii pentru ca sustine prostii!
   Asa am facut, dupa cum imi dicta vocea interioara, dupa cum semnele traseului meu imi confirmau corectitudinea pastrarii caii, sau deopotriva ma readuceau pe calea buna cand o luam cu mintea pe aratura. Pe masura ce manifestam eram cu atentia din ce in ce mai mult pe proria fiinta, deveneam constient de propria-mi respiratie, imi adusesem in manifestare meditatia, respiratia constienta si starea de prezenta in orice eram la acele momente. Astfel tot mai mult din vechiul mine murea, in timp ce o alta entitate, necunoscuta mie pana atunci, incepea sa traiasca in corpul meu. 
   Se nastea treptat, in chinurile uciderii mintii superficiale, copilul din mine, cel pe care il mai vazusem candva demult, atat de demult incat parca nu imi mai aminteam de el. Nici nu mai stiam ca exista, insa el devenise cel care nu mai reactiona inainte sa cantareasca, cel care respira odata cu totul, cel care curgea odata cu viata. Ca oricine aflat pe aceasta cale am avut in cale obstacole, care nu erau decat acele momente in care imi luam atentia de pe mine, in care fugeam cu gandul in frica sau tristete si durere. Au fost si suisuri si caderi in cap de unde ma suisem, insa pe aceasta harta necunoscuta mie pe care navigam, cea a spiritului, treptat imi lasam ancore de lumina (teritorii pe care deja umblasem, in care deja totul era familiar). Aceste ancore puternice au fost cele care m-au ajutat sa ma ridic de jos atunci cand cadeam, iar odata cu trecerea timpului am observat in bajbairea mea, ca traseul este ascendent in spirit, caderile nu mai sunt de la asa mare altitudine, iar revenirile in vibratia inalta sunt mult mai rapide.
   Balansam din ce in ce mai rapid peste punctul zero si incepusem sa inteleg ca aceea este calea corecta. Punctul zero, acel punct in care mintea nu mai emite judecati exterioare, nu mai are preconceptii si prejudecati, ci doar accepta neconditionat tot ceea  ce venea spre mine. Insa nu era suficient pentru mine atat si cautam cu mintea repetitivitatea situatiilor ce ma bucurasera in existenta, neintelegand ca frumusetea lor consta strict in faptul ca sunt unice si inedite. Am renuntat si la a mai cauta cu mintea lucruri exterioare mie, si culmea, am descoperit ca deja aveam totul, tot ceea ce aveam „nevoie“ pe calea mea mi se asternea la picioare, era necesar un singur lucru: Abandonarea cu mintea in fata acelei probleme, stiind ca este doar o cautare fara rost, stiind ca se va rezolva de la Sine! Asa si era! De doi ani nu mai lucrez (nu mai sunt angajat nicaieri), si niciodata nu s-a intamplat sa nu imi platesc chiria la timp, sau sa nu am ce manca, sau sa nu imi permit mici bucurii. Doar ele contau, ulterior am observat si modul corect de a face cumparaturi, modul in care ieseam din casa cu ceva bani in buzunar, fara nimic „de cumparat“ in minte - fara vreo intentie. Lucrurile imi sareau in ochi, un ananas copt, un tricou turcoaz, o legatura prea verde de patrunjel.... Ele veneau la mine iar eu nu mai alergam dupa ele. In plimbarea mea zilnica chiar aveam bucuria sa gasesc flori pentru a-mi umple camera, si erau atat de ieftine incat ma bucuram de parca le luam pe degeaba. Banii nu mai contau mai presus de bucuria interioara ce mi-o aducea satisfacerea cheltuirii lor si am realizat ca banii sunt facuti pentru a fi cheltuiti atunci cand ii ai, netinand cont de nimic (de absolut nimic!). Aceasta era si modalitatea prin care subconstientul meu era impresionat de starea de abundenta pe care o manifestam si imi dadea inapoi, evident - ABUNDENTA! De cate ori cadeam in frici materiale se ivea o situatie care sa ma scoata de acolo. Am trecut peste toate acestea si va vorbesc acum, din punctul in care am trecut peste toate, peste iluzie si nu ma mai complac in ea, ci pur si simplu imi permit sa visez liber si sa imi si urmez visul pe care constient il creez.
   Nu stiu cum se vede viata de la voi, prin proprii vostri ochi, insa prin ai mei este minunata. Si „vad“ cu trei si nu cu doi ca pana acum ceva vreme. Nu pot sa stiu cum o percepeti voi, insa tin cont de ceea ce manifestati clipa de clipa si din observatie in propria mea perceptie va cunosc pe fiecare, dupa propriile voastre fapte si cuvinte. Nu judec, doar observ dualitatea in care manifesta Unu acum, alergatura de colo colo, insa si trezirea ce are loc in masa. Prin suferinta si durere Unu se curata si se vindeca Acum si asta este cel mai minunat lucru care se petrece. Individul a devenit mai atent la „semnele“ din viata sa si paseste timid in propriile frici intru vindecarea spiritului. Doar si numai atunci cand acesta intelege ca dincolo de minte este o forma net superioara de intelegere, o vasta „forma“ de inteligenta a Totului, isi va fi adus deja in experienta linistirea completa a mintii prin orice tehnica de meditatie existenta. Nu mai cautati calea inafara vostra caci este un sens gresit, care evident la un moment dat se va infunda. Nu aveti nevoie sa va convingeti, Ma puteti crede pe cuvant, desi stiu ca nu o veti face, va veti afunda mai tare in mintea guvernoare pana cand aceasta va claca, caci nu va mai razbi de propria-i negura. Pasiti cu incredere conform „semnelor si coincidentelor“ din viata vostra, stiind cu convingere ca intamplarea nu exista, ea se manifesta strict si doar pentru a iti asuma responsabilitatea pentru acea situatie.


   Va imbratisez in inima lui Unu pe toti, prin Mine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu