Adsense

joi, 19 aprilie 2012

Shakti - Femeia! Shiva - Barbatul! In acesta ordine va rog!

   Va imbratisez din inima dragii mei! In momentul acum mi-a venit inspiratia pentru o noua tema, desi stiu ca am lasta-o pe prima neterminata. Insa acum a venit acest fierbinte subiect, in a va arata ce este femeia, din pacate, la ora actuala.
   Va invit sa priviti acest videoclip de doua ori, prima oara inainte sa cititi ce va voi ruga mai jos, si apoi din acel punct de vedere, dupa ce ati fi citit deja toata aceasta postare:

   Ce este oare femeia la ora actuala pe glob, ce rost isi gaseste in acest tumult al vietii, aceasta valoare de identificari cu tot feul de atribute, intai prin ochii barbatului, si apoi prin ochii femininului din mine, deja acceptat demult
   Barbatul, ce inca nu si-a descoperit adevarata sa valoare, adevaratul sau atribut, si acela este de a iubi neconditionat femeia, si cand spun asta, nu ma refer la o femeie anume, ci TOATE femeile la fel (!), adica peste 95% din populatia globala de parte mascula, priveste femeia total eronat! Femeia pentru el se regaseste in toate ipostazele prototipului din videoclipul de mai sus. In ochii lui femeia nu este speciala, nu are decat falsa impresie ca femeia este cu totul altceva decat obiectivul principal al vietii lor. Daca „privim“ cu atentie la clipul de sus, si doar ne „uitam“ in istoria umanitatii, apoi la momentul prezent pe glob si apoi iar in istorie si apoi iar in prezent, iti pica fisa. Marea fisa! Ce si de unde asfel de credinta ce pare a fi sadita adanc in ADN-ul masculinului de pe terra? Cine ii dicteaza acestui ADN colectiv al masculuinului uman sa considere femeia orice altceva decat completarea lui UNU si reintoarcerea acasa?
   Sa ne intoarcem in experienta trecuta a umanitatii si  sa vedem ce spune bibilia ca este femeia:
"Şi a pus Dumnezeu somn în Adam şi a adormit; şi a luat o coastă dintru ale lui şi a plinit cu carne locul ei. Şi a făcut Dumnezeu coasta care a luat-o din Adam muiere şi a adus-o pre ea la Adam" (Facere 2, 21-22).

Ioan Gură de Aur: "Dumnezeu a adus peste Adam atâta somn, un somn adânc, poruncind să fie cuprins ca de un fel de amorţire, ca să nu simtă deloc ce se întâmplă cu el (...). Ci, luând o mică parte din plăsmuirea gata făcută, a făcut cu ea o fiinţă desăvârşită. Cât de mare e puterea lui Dumnezeu, Marele Meşter!“  
   Mie imi suna a operatie chirurgicala „facereafemeii. Una foarte complexa la nivel genetic chiar Adam - barbatul a „fost adormit“ si uitandu-ma in prezent, inca este in proportie de 95%, cam asa a ramas de atunci de cand i s-a facut operatia chirurgicala, nu intru in detalii despre adevarata  „facere“ a lumii. Cum asa? Simplu! Biblia ne spune ca adam a fost primul om, „prototipul“ imi suna mie mai degraba plauzibil, care era de sex masculuin cu siguranta! Barbatul si-a castigat dreptul la intaietate cumva din aceasta mica proasta interpretare a versurilor biblice? Se crede superior cu ceva femeii? Da? Cu ce anume?
   Poi haide sa enumeram un pic ce este femeia pe glob, ce rol are, unde are acces lasat de barbat, si apoi poate reusim sa ne facem o imagine de ansamblu:
  1. Din punct de vedere social, in diversitatea populationala a terrei si ma refer aici la toata populatia planetei, femeia are intotdeauna acces pana la anumite niveluri, desi o regasim in politica, in conduceri de mari companii si concerne, o re-gasim si in pietele de zarzavat, si la munca campului, si la mers cu vitele, si frumoasa, si urata, si proasta si desteapta, si inalta sau scunda si grasa sau supla, si tragand din greu pentru existenta ei mereu si de cele mai multe ori nu numai a ei, si mama si sora, si prietena si amanta, si sotie si soacra, si urmeaza un mare „si“, ca mi-au explodat milioanele de ipostaze ale ce este femeia pe glob la aceasta ora in ochii barbatului! Oriceul! Si cand spun oriceul aceasta definire ar fi aproape completa, daca nu ar ramane peafara o singura ipostaza nefericita. Una in care femeile din toata lumea urla din rasputeri la barbatii din toata lumea: IUBITI-NE, DE-AIA NE AFLAM AICI, iar barbatii nu aud niciun cuvant, pentru ca au inimile inghetate!
  2. Din punct de vedere religios, care religie de orice natura ce a facut peste terra de-a lungul vremii? A inoculat in ADN-ul global, prin TOATE metodele posibile separarii fata de origine, bagandu-va pe gat tot felul de dumnezei, de credinte despre rai sau iad, despre faptul ca pacatele tale nu ar fi cele din momentul ACUM, ci cele trecute si ne-spovedite, insa nu Tie insuti, ci acelui dumnezeu exterior care te asteapta ascuns intr-o biserica sau moschee, acelui dumnezeu care a „vrut“ sa „stie“ tot ce se intampla in scop manipulativ din startul evolutiei umanitatii. Crestinatatea nu este singura dogma inoculata de pe terra, daca ne gandim putin la orient situatia este si mai grava, femeia este si mai sclava in ochii barbatului. Deci acestui dumnezeu exterior pretins de altii si apoi sustinut cu stoicism in credinta stupida a multimii nu prea ii plac femeile, ele sunt aici cu scop de ne-vasta (care nu este vast - cu sensul de amplu), sau din contra confundand-o apoi cu rolul de prostituata. Care este diferenta? De ce aveti „nevoie“ de aceste stupide identificari si nu renuntati odata in voi insiva la falsa impresie ca sunteti aici pentru altceva decat a iubi femeia si ATAT!
  3. Din punct de vedere al reproducerii speciei nu vedeti ca de fapt femeia este cea care duce in spinare toata aceasta „sarcina“ globala? Ati crescut un copil sau chiar si 10 in burta vreodata? i-ati alaptat la san? dar cat de mult le-ati schimbat scutecele pline de rahat? si apoi cat de mult participati la cresterea si „educarea“ copiilor vostri sa „fie“ la fel ca voi? Aici este de fapt cheia, voi nu existati fara femeie, deci de ce puneti semnul (<) - mai mic intre voi si femeie? Ea este de fapt Regina stupului, prin ea si prin intermediul ei se aduce un alt suflet incarnat aici, deci de ce atat ura, atat de multe etichetari fara rost ale femeii in mintile voastre duale inca? Dintr-un singur motiv - va este frica sa va iubiti pe voi insiva, atat de intim incat sa redescoperiti in voi insiva femeia, si nu ca manifestare exterioara voua, ma refer aici la femininul din voi, la emotional, la inima!
   Cam asta este femeia pe glob aici si acum, in ochii vostri si vreau sa va trimit un pic in emotional, pentru cei ce au inima deschisa si urechi sa asculte plansetul femeii:


   
   Ce ramane totusi dupa ce inlaturam toate aceste false etichete, identificari cu roluri ale femeii, si incepem sa ii recunoastem de fapt principalul ei atribut? Poi aici mai este o parte de discutat, si anume cum se priveste femeia la ora actuala pe glob prin ochii proprii. Grava „problema“, - imbolnavire psilogica globala nu este faptul ca barbatul priveste femeia in modul descris mai sus, ci femeia, priveste prin proprii ochi acelasi lucru despre siesi. Cauzalitatea da, este in manifestarea barbatului impotriva femeii de-a lungul scurgerii timpului, perceput sub aceasta forma lineara, insa efectul din momentul acum pe terra, este faptul ca femeia a uitat cine este si lupta impotriva barbatului. Toate paradoxurile pot fi conciliate insa spun legile kybalionului, insa cum, uite unde s-a ajuns, la cata falsitate, mai vreti?!?
   In ochii femeii, care evident provine dintr-o „familie“ ce are deja in manifestare anumite convingeri, restrictionari religioase si interdictii sociale, isi atribuie rolurile ce le observa in jurul ei ca manifestare la alte femei, si astfel devine, fara sa isi dea seama macar parte la acest complot global, aceasta lupta inutila a barbatului impotriva femeii si invers. Chiar si ea a uitat de ce a venit pe terra si de ce exista, si uita clipa de clipa, mintea ei preocupata de manifestare in ceea ce vede cu ochii (exterior), tot acolo isi tine si atentia, incuind copilul interior intr-un mare cufar si trimitandu-l in subsol la intuneric. Ea stie undeva ascuns in ea ca tot ceea ce isi doreste este sa fie iubita, si stie ca atunci toate etichetele si toate identificarile i s-ar topi in neantul in care au fost create de egregorul masculin. Insa nu face primul pas spre asta pentru ca ii este frica sa fie  iubita, cel mai frica din lume ii este sa lase copilul din ea sa sburde liber pe campiile minunate ale iubirii neconditionate. Ii este frica ca in acea etapa toate mastile ei ar cadea si ar ramane cu fata curata, ar da chip cu siesi si Acum nu este in stare sa se uite in oglinda, prea multe muste sunt asezate pe caciula constiintei sale. Dar nu le observa, mai pune un fard pe obraz, isi mai schimba culoarea la ruj si la unghii, isi mai pune silicoane si isi injecteaza botox, face liposuctii si operatii estetice, totul intr-un marionetic joc al manifestarii in exterior, in creerea de forma si imagine in locul deschiderii si acceptarii ASA CUM ESTE!Stie“ din pacate ca tu - barbatul cauti doar forma si doar ceea ce manifesta ea si mai „stie“ ca nici tu nu cauti profunzimi, si atunci nu vei ajunge niciodata la inima ei, nu vei vedea niciodata copilul interior razand cu gura pana la urechi. Asa „stie“ - are convingerea - in intentie manifestarea este efectul. Nimeni nu stie ce e adunat in sufletul - subconstientul lor... nimeni atent, nici macar ele insele. Au devenit niste papusi frumoase dar din pacate neinsufletite, neanimate de speranta ca cineva, va veni vreodata in viata lor sa le elibereze! Cu toate asta inca se poate, copilul interior nu este mort! Este doar in coma! In coma umanitatii. Unii copii s-au trezit din aceasta coma psihica grava ce dureaza de milenii. Isi dau seama ca era patriarhatului se stinge treptat, si ca altceva lasa locul noului prototip de Om, altceva ce nu mai creste, ce ramane la stadiul de copil, insa constient toata viata. Acest nou om este deopotriva si femeie si barbat, insa stie sa iubeasca. Barbatul adamic sa iubeasca pe Eva - Femeia! Fara alte etcihete, fara alte scuze si pretexte sau cautari exterioare. Barbatul prin aceasta manifestare a impunerii propriilor credinte in nucleul adn-ului umanitatii a condus specia Om catre sinucidere globala, catre autodistrugere. Se simte deja ca peretii castelului de nisip, cladit cu strasnicie de barbat atata timp, se surpa. Omenirea face pasi repezi pe o pojghita subtire de gheata in momentul acum. Poate doar datorita faptului ca am inceput sa ne miscam atat de repede si nu ne mai trebuie secole ca in experienta pana sa descoperim focul, acest vartej se apropie de un punct zero. Conteaza ca anul asta, conteaza ca la anul, sau in 2033? Nu, absolut deloc, tendintele sunt clare iar noul-om-copil-mare s-a nascut deja pe terra, eu sunt unul dintre multi, foarte multi.
   Puterea unui barbat nu provine insa din forta cu care da cu pumnul, ci in delicatetea cu care atinge, si gingasia cu care iubeste. Shiva - intelepciunea divina ce aduce schimbarea prin distrugerea a lui „ce este“ va lasa loc din ce in ce mai mult lui Brahma care este creatorul plecand acum de la Vishnu - pastratorul si conservatorul. Era distrugerii este cam pe sfarsit, si nu ma refer aici la era distrugerii exterioare ci era autodistrugerii omului prin false credinte despre el insusi, cele initial inoculate si apoi perpetuate din generatie in generatie pana cand am ajuns o intreaga degeneratie! Cee ce urmeaza este era iubirii neconditionate, a viului din noi insine, a asumarii responsabilitatii de „a fi“ in loc de cea de „a gandi“ de a re-descoperi in mod alert sa iubim pe noi insine, sa ne permintem noua sa trecem peste propriile noastre limitari ale intelegerii paradigmei existentiale. Barbatule! Nu mai da cu pumnul ci mangaie si saruta rana in care ai tot infipt suluita mii de ani. O rana sangeranda, a unui Prometeu inlantuit, in personificarea femininului din ei insisi. Rana este veche insa, mult prea veche, este infectata si are nevoie de multa iubire si afectiune ca sa se vindece. Sangereaza in femeile de pretutindeni lipsa voastra de respect interior, fuga voastra de a iubi sincer si deschis pe ea, cea care te-a adus pe lume, care te creste, care iti da de mancare, care iti calca, care iti spala, pe in care tu o privesti inca inferioara tie si mai ai si pretentii ulterioare la modul in care manifesta. Incepi oare sa realizezi cat de mult fugi de femeie, crezand ca altul ti-e rolul aici barbate? Incepi sa vezi oare cat de mult te identifica mintea proprie cu „a face“ - a manifesta in lumea exterioara, in locul lui „a fi“ - a iubi si a accepta in tine ceea ce este deja si a trece efectiv la treaba cu tine insuti ca ai multe bube in subconstient? Ai cumva impresia falsa ca daca „stii“ la nivel de concept lucruri, te face cu ceva mai bun, sau mai putin orb in manifestare? Cand vei inceta sa te pacalesti ca exista iluminare totala fara transcederea ultimei, si celei mai neasumate probleme a umanitatii - sexualitatea? Cat mai lupti cu tine insistand cu vehementa in stupidele credinte ale manifestarii exterioare? Copilul din tine tipa la tine, prin mine, sa il lasi liber, sa se joace sa isi indeplineasca rolul de Dumnezeu Creator si nu rolul de sclav orb in convingerile imprumutate de la altii? Cand vei incepe sa iubesti Femeia? Dar tu, Femeie, cat mai ai de gand sa crezi ca ai alta menire cumva decat a fi iubita si de a iubi? Altceva ce mintea iti spune in permanenta ca esti? Un obiect pentru care te vinde cu diferite costuri, de la ridurile de pe fata, pana la burtile nasterilor, de la ciudateniile pe care le crezi despre tine si despre alte femei, pana la rolurile cu care te identifici si etichetele pe care ti le pui sigura? Chiar nu te-ai saturat sa fii vanduta ca in vidoclipul de la inceputul postarii de astazi?
   Stiti ceva? Nu existati! In filmul vietii mele nu existati, decat in aceasta trista ipostaza in care va regasesc mai sus. Nu v-ati saturat sa va reaminteasca altcineva sa va uitati acum la voi insiva? Zi de zi va atrageti in propria manifestare evenimente de cele mai diferite naturi, nedorite insa, pentru ca de fapt va tineti atentia pe ceea ce nu va doriti de fapt, in loc sa va doriti ce va place. Ce isi doreste de fapt Omul? Dupa ce alearga? O viata intreaga chiar? Ce cauta?
   Obiectul cautat este insusi cautatorul! Va cautati pe voi insiva in cele mai diferite filme, numita de catre unii „viata“. Si nu realizati ca in acest timp in care dormiti de fapt cineva va sprijina toate actiunile, va da posibilitatea sa traiti si sa respirati inca o clipa, va iubeste si va binecuvanteaza ca pe cel mai minunat dar. Acesta este Dumnezeul interior - „A Fi-ul“ din fiecare fiinta, cel care la nivel de umanitate arata asa cum vi l-am descris mai sus si in postarile precedente si in cele viitoare. Acest Cel ce este Acum, este prin fiecare dintre noi, iar pana ce voi nu veti tacea cu mintea voastra plina de probleme, nu il veti putea auzi, nici macar auzi, d-apai sa il ascultati! Fiecare dintre acesti Eu - care citesc acum aceste randuri si nu numai, fiecare dintre acesti Eu care exista acum, contribuie negresit la Eul cel mare, la constiinta lui UNU! Ce este Unu acum pe terra? Este UNU oare? La un inalt nivel pe care nu il mirositi inca marea majoritate nici nu a fost vreodata altfel! Doar mintea tinde sa te identifice cu persoana si sa iti dea convingerea ca esti „cineva“ si pana atunci, acest Unu nu va fi existent pentru tine, vei fi una dintre celulele oarbe si executante ale lui Unu, nu o entitate libera de sub propriile prejudecati. Aveti de uitat in oglinda, in oglinda proprie interioara si sa acceptati ceea ce sunteti fiecare particica a lui UNU. Nu de asteptat vreo presupusa apocalipsa care sa va omoare sau care sa va salveze de la problemele existentiale pe care singuri vi le atragati in manifestare? Eu „vad“ ca ati inceput sa iesiti de sub propria hipnoza a mintii - instrumentul ce v-a preluat - si ca in tot mai multe trupuri de zombie tresare copilul interior din visul uitarii si al propriei ignorante. Ma bucura acest aspect al realitatii si vad cum Unu devine din ce in ce mai luminos, face trecerea din paradigma existentiala „gandesc deci sunt “ in noua paradigma a iubirii si acceptarii lui Eu Sunt! Crestem si asta este minunat, vechiul lasa loc noului insa nu fara lupta, de-aici si atata zbatere si sufocare inca pe terra. Insa vechiul din oameni este din ce in ce mai departe, noua generatie purtand cu ea copii de cristal si de diamant deja, cei indigo fiind deja treziti si activati in marea lor majoritate. Cate ceva despre acesti copii aici si aici.
Schimbarea, desi multi o privesc in mod dual si o trec prin mintea superficiala, in oscilarea dintre bine si rau, se intampla chiar acum in timp ce ma citesti.
   Deci barbate, ce alegi sa fii in continuare, acelasi lucru care credeai tu ca „trebuiesa fii, te misca cu ceva aceste randuri, gasesti intelepciunea faptului ca te instig la iubire neconditionata si nu la impotrivire si autodistrugere? Dar tu femeie, iti mai suporti rolurile de papusa in viata ta, vanduta si mutata de colo colo, inchiriata pe bani putini de catre respiratii urat mirositoare a frica? Cat mai jucati acest rol stupid al fugii unul de celalat si incepeti sa va spuneti adevarul interior?

   Nu mai are sens sa intreb, doar exist si din existenta mea va si scriu acum. Tot din „a fi-ul“ meu se observa la nivelul lui UNU aceste perturbari care tind sa incline balanta dinspre frica inspre iubire. Este bine, minunat chiar si va multumesc tuturor ca existati si ca manifestati oriceul, insa trag un semnal de alarma pentru oprirea manipularii pe care o carati in carci moment de moment asupra voua insiva, asupra lui Unu.
   Seara minunata va urez caci la mine este intuneric cand privesc pe geam. Dumnezeul interior nu doarme, copilul tipa, aduceva-ti aminte sa va jucati frumos.
   Iubiti-va mult, iubiti-va acum, caci ziua de maine poate nu va veni intotdeauna!


4 comentarii:

  1. multumesc pentru acest articol...vreau sa spun ca am plans cand am citit,pentru ca toata viata nu am vrut decat sa fiu iubita...am daruit iubire cu inima deschisa,cu bucurie si sotul nu a inteles,a preferat sa ma judece si sa se indeparteze pentru ca ii era frica de copilul din mine...eram iubitoare cu toti si eram vesela pana cand el a inceput sa-mi stinga incet-incet aceasta veselie prin judecari aspre si cuvinte urate la adresa veseliei din mine...m-a impins spre a cauta in exterior pentru a avea apoi motiv de a ma acuza din nou si din nou...
    de muLte ori ma intrebam cu ce am gresit si de ce trebuie sa fie asa si apoi am inceput sa nu ma mai iubesc...insa am avut noroc pentru ca pana la urma am inteles si am ales sa ma renasc inca odata din propia mea cenusa si sa ma iubesc in primul rand pe mine pentru a putea apoi iubi neconditionat pe ceilalti..am avut o lectie dura de invatat si anume aceea ca nimic nu e ce pare si ca inclusiv sotul meu desi este DUMNEZEU daca nu casc bine ochii,egoul lui ma va termina si ma va trece in nefiinta ,asa ca trebuie sa nu incurc lucrurile....sa vad cu cine vorbesc,cine ma judeca ,cine ma desfiinteaza..caci in nici un caz nu DUMNEZEU face asta ci iluzia in care este...MULTUMESC inca odata..NAMASTE

    RăspundețiȘtergere
  2. cateodata separarea este cea mai buna unitate. Daca legi doua pasari, desi impreuna au patru aripi, ele nu pot zbura de nu vor trage in aceeasi directie. Namaste!

    RăspundețiȘtergere
  3. http://trezireazeilor.blogspot.com/2012/05/femeia-si-barbatuldubla-flacara.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere